Contestaţie în anulare. Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art.318 C. proc. civ.
Legea nu a urmărit să
deschidă părţilor calea recursului la recurs, care să fie soluţionată de
aceeași instanţă sub motivul greșitei stabiliri a situaţiei de fapt. Or,
în cauză, susţinerile formulate prin contestaţia în anulare au fost invocate și
examinate atât de instanţa de fond, cât și de instanţa de recurs și respinse ca
neîntemeiate.
Secţia
de contencios administrativ, decizia nr.528 din 10 februarie 2004
Prin sentinţa civilă nr. 300 din 31 octombrie 2001, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială și de contencios administrativ a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C.”G” SA împotriva pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Sibiu și Direcţia Regională Vamală Brașov, a anulat deciziile nr. 1345/2001, 15 și 46/2001 și actele constatatoare nr.194 – 199 din 27 februarie 2001, nr.33 – 44 din 28 februarie 2001, nr.63 -93 din 13 martie 2001 și nr. 756 – 774 din 9 noiembrie 2000 emise de Biroul Vamal Mediaș, precum și anexele nr.253 – 262 și nr.164 – 194 emise de aceeași autoritate vamale.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Brașov în numele și pentru Direcţia Generală a Vămilor și Direcţia Finanţelor Publice a judeţului Sibiu în nume propriu și pentru Ministerul Finanţelor Publice.
Curtea Supremă de Justiţie, Secţia de contencios administrativ a respins recursul Direcţiei Regionale Vamale Interjudeţene ca fiind declarat de o persoană fără calitate și a respins ca tardiv formulat recursul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Sibiu.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare Direcţia Generală a Vămilor în nume propriu și pentru Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Brașov, susţinând, în esenţă, că aceasta este rezultatul unei grave greșeli materiale, deoarece Direcţia Generală a Vămilor avea calitatea procesuală de a formula recurs.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit legii, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ arătate de art. 317 C. proc. civ. (lipsă de procedură și necompetenţa instanţei) și art. 318 (când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale și omiterea din eroare de a cerceta vreunul dintre motivele de casare). Ea tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale.
Faţă de petitul cererii, critica formulată de contestatoare poate fi inclusă în prima ipoteză a art. 318 C. proc. civ. referitoare la greșeli materiale ce au determinat pronunţarea unei soluţii eronate.
Dar, arătând că o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, textul se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, cum ar fi respingerea unui recurs ca tardiv sau ca insuficient timbrat, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Legea nu a urmărit să deschidă părţilor calea recursului la recurs, care să fie soluţionată de aceeași instanţă sub motivul greșitei stabiliri a situaţiei de fapt. Or, în cauză, susţinerile formulate prin contestaţia în anulare au fost invocate și examinate atât de instanţa de fond, cât și de instanţa de recurs și respinse ca neîntemeiate.
Faţă de considerentele prezentate s-a constatat că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare fiind respinsă.