Persoană obligată să efectueze muncă forţată ca stagiu militar. Condiţii de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 308/2002.
Acordarea drepturilor
prevăzute de Legea nr.309/2002 nu se face pentur perioada în care reclamantul
s-a aflat în concediu medical.
Secţia de contencios
administrativ, decizia nr.595 din 12 februarie 2004
Reclamantul I.D.I a formulat acţiune împotriva Casei Judeţene de Pensii Bacău, solicitând ca în contradictoriu cu pârâta să se anuleze Hotărârea nr. 1915 din 15 martie 2003 și să fie obligată aceasta la emiterea unei hotărâri prin care să îi recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002 și pentru perioada 6 noiembrie 1952 – 1 iulie 1955 când a fost în concediu medical.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că prin Hotărârea nr. 1915/2003, pârâta a admis cererea, dar numai pentru perioada 6 iunie 1951 – 6 noiembrie 1952, pentru restul perioadei anume 6 noiembrie 1952 – 1 iulie 1955 respingând nejustificat luarea în calcul ca perioadă ce intră sub incidenţa Legii nr. 309/2002.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială și de contencios administrativ a respins acţiunea, reţinând că în perioada 6 noiembrie 1952 – 1 iulie 1955 reclamantul a fost în concediu medical, astfel că nu poate fi recunoscută ca perioadă de muncă, în 1952, fiind lăsat la vatră pe caz de boală.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul I.D.I. criticând soluţia ca nelegală, el fiind pensionat urmare spitalizărilor avute.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 beneficiază de drepturile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioda 1950 – 1961, iar prin H.G. nr. 1114/2002, a fost precizată ca fiind perioada 14 ianuarie 1950 – 28 februarie 1961 și alte norme metodologice de aplicare.
Înalta Curte de Casaţie constată că în raport de aceste prevederi, instanţa de fond în urma analizei probelor în mod legal a respins acţiunea, reclamantul recurent, după 6 noiembrie 1952 nemaifiind în activitate, ci în concedii medicale.
Recursul a fost respins ca nefondat.