Conflict de competenţă. Acţiune în baza Legii nr.10/2001 formulată împotriva unui act al unei autorităţi publice centrale.
Competenţa soluţionării
litigiilor legate de aplicarea Legii nr.10/2001 revine tribunalului în a cărui
circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare a imobilului.
Secţia
de contencios administrativ, decizia nr.719 din 20 februarie 2004
Prin cererea care a făcut obiectul dosarului nr.986/2003, reclamantul S.D.A. a solicitat Tribunalului Vâlcea ca, în contradictoriu cu pârâta Societatea Comercială „Băile Govora” SA, și cu pârâtul Ministerul Turismului, să constate nulitatea absolută a actelor de înstrăinare a imobilului Vila ”N” din Băile Govora, revendicat de reclamant și înscris în patrimoniul Societăţii Comerciale „Băile Govora” SA în baza Ordinului nr. 154 din 26 aprilie 1991 emis de secretarul de stat, șef al Departamentului Turismului din cadrul fostului Minister al Comerţului și Turismului.
Tribunalul Vâlcea, secţia civilă și-a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel București, secţia contencios administrativ. Pentru a adopta o asemenea soluţie, tribunalul a reţinut că actul a cărui nulitate absolută se invocă, a fost emis de un organ al administraţiei publice centrale, avându-se în vedere și competenţa stabilită potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Curtea de Apel București, secţia de contencios administrativ și-a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. În fundamentarea sentinţei, instanţa a reţinut că, în fapt, acţiunea reclamantului este o acţiune în revendicare a imobilului de la detentorul acestuia, Societatea Comercială „Băile Govora”, precum și în constatarea nulităţii absolute a actelor de înstrăinare a imobilului revendicat. Soluţia adoptată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 158 și art. 159 pct. 2 C. proc. civ., precum și ale art. 13 alin. (1) din același cod.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel București, secţia de contencios administrativ a declarat recurs reclamantul. În cuprinsul cererii de recurs au fost reiterate motivele cuprinse în acţiune și s-a susţinut că este nelegală hotărârea de declinare la Judecătoria Râmnicu Vâlcea a dosarului de revendicare imobiliară.
Recursul este fondat.
Din toate lucrările dosarului rezultă, în mod neîndoielnic, că acţiunea care formează obiectul litigiului este o acţiune în revendicare întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. De altfel, însuși reclamantul menţionează în mod expres acest lucru în cuprinsul acţiunii („Vila N. pe care o revendic”).
Or, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin.(8) și art. 31 alin. (6) din Legea nr.10/2001, precum și a textelor de trimitere de la art. 25 alin.(6) și art. 33 alin. (3) din același act normativ, competenţa soluţionării litigiilor legate de aplicarea legii menţionate revine tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare.
Cum Societatea Comercială „Băile Govora” S.A. are sediul în Băile Govora, judeţul Vâlcea, rezultă că Tribunalul Vâlcea este competent să se pronunţe în cauză.
Având în vedere reglementările menţionate, coroborate cu dispoziţiile art.2 pct. 4 din C. proc. civ., Curtea a admis recursul și, casând hotărârea recurată, a trimis cauza spre soluţionare Tribunalului Vâlcea.