Certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra unui teren. Condiţia deţinerii în folosinţă a terenului. Legalitatea certificatului de atestare
H.G. nr. 834/1991
Potrivit prevederilor H.G.
nr.834/1991, eliberarea certificatului de atestare a dreptului de
proprietate este condiţionată de faptul deţinerii în folosinţă a terenurilor în
patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat la data înfiinţării
acestora, în măsura în care le sunt necesare desfășurării activităţii
conform obiectului de activitate.
Prin urmare, aceste dispoziţii legale nu impuneau ca terenul reclamat să fie în
proprietatea intimatei care a solicitat eliberarea certificatului de atestare,
ci să fi fost deţinut de aceasta.
I.C.C.J.,
secţia de contencios administrativ,
decizia
nr. 967 din 5 martie 2004
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 ianuarie 2003, reclamanţii T.C., B.G. și N.V.M. au solicitat, pe calea contenciosului administrativ, în contradictoriu cu pârâţii S.C. „A.G.” SA, și Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr. 1602 din 27 mai 1996, în ceea ce privește suprafaţa de 15.000 mp teren, proprietatea lor.
Motivându-și cererea, reclamanţii au arătat că prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor contestat, s-a atribuit societăţii comerciale pârâte suprafaţa de 212.311,10 mp. teren din care face parte și terenul de 15.000 mp., proprietatea lor.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr.63 din 7 martie 2003 a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanţii nu au făcut dovada vătămării vreunui drept actual, deoarece chiar dacă terenul în cauză le-a aparţinut anterior, în perioada regimului comunist aceștia au pierdut proprietatea asupra lui ca efect a aplicării legislaţiei acelui moment, și nu au făcut dovada că dreptul de proprietate pe care îl invocă le-a fost reconstituit.
Împotriva sentinţei, au declarat recurs reclamanţii solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct.7, 8 și 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii pe care au formulat-o.
Prin motivele de casare formulate, recurenţii au criticat sentinţa pe considerentul că, prin chiar titlul lor de proprietate, au făcut dovada existenţei dreptului pe care îl au asupra terenului în litigiu, atribuit eronat pârâtei, care nu a avut titlu niciodată asupra lui, instanţa reţinând greșit că nu au fost vătămaţi într-un drept legal.
Au avut și un interes legitim, pentru că solicitarea formulată în procedura prevăzută de Legea nr.10/2001 le-a fost respinsă cu motivarea că terenul respectiv este inclus în suprafaţa atribuită în proprietatea intimatei pârâte prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor contestat în cauză.
Criticile formulate sunt nefondate.
Potrivit prevederilor H.G. nr.834/1991, eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate este condiţionată de faptul deţinerii în folosinţă a terenurilor în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acestora, în măsura în care le sunt necesare desfășurării activităţii conform obiectului de activitate.
Prin urmare, aceste dispoziţii legale nu impuneau ca terenul reclamat să fie în proprietatea intimatei care a solicitat eliberarea certificatului de atestare, ci să fi fost deţinut de aceasta.
Chiar dacă terenul în discuţie a fost în proprietatea autorului reclamanţilor, el a fost expropriat, în baza Decretului nr. 83/1949 așa cum rezultă din certificatul emis de Direcţia Generală a Arhivelor Statului și din procesul-verbal.
Devenind proprietate de stat terenul a fost atribuit în condiţiile Hotărârii Guvernului nr.834/1991,în proprietate S.C. „A.G.” SA potrivit certificatului de atestare seria M 07 nr.1602 din 27 mai 1996.
Astfel fiind, în mod legal și temeinic instanţa de fond a apreciat că reclamanţii nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate actual, întrucât titlul de proprietate invocat, în calitatea lor de succesori, este anterior exproprierii, dovada calităţii de moștenitori nefiind suficientă, cu atât mai mult cu cât autorul recurenţilor, la data decesului său, nu mai deţinea în patrimoniu terenul în litigiu.
Corect a reţinut instanţa că reclamanţii aveau la îndemână calea reconstituirii dreptului lor de proprietate în temeiul unor legi speciale și că nu au dovedit că urmare a parcurgerii procedurilor prevăzute de aceste legi terenul le-a reintrat în patrimoniu. Astfel, se constată că reclamanţii au făcut doar notificare, conform prevederilor Legii nr.10/2001.
Având în vedere aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat.