Cadru militar trecut direct în retragere. Ajutor neimpozabil acordat la trecerea în retragere prevăzut de art. 31 alin. (2) din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar. Neîndeplinirea condiţiilor legale.
Ajutorul prevăzut la art. 31
alin. (2) din Legea nr. 138/1999 și anume două solde lunare brute neimpozabile,
se acordă numai cadrelor militare în activitate trecute în rezervă cu drept de
pensie și nu celor ce au trecut direct în retragere, cum este cazul
reclamantei.
Secţia de contencios administrativ, decizia nr.1107 din
16 martie 2004
Reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu Penitenciarul Oradea și Direcţia Generală a Penitenciarelor București obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor bănești neachitate integral, conform art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar. În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la 1 martie 2000 a fost trecută în rezervă cu drept la pensie de serviciu, conform Deciziei nr. 123487/7 aprilie 2000 a Serviciului de Pensii Militare.
La trecerea în rezervă, unitatea avea obligaţia să-i plătească soldele brute cu titlu de ajutor neimpozabile, aspect precizat în adeverinţa nr. 22596 din 21 februarie 2002 eliberată de Penitenciarul Oradea, în sumă de 104.138.888 lei, dar a încasat suma de 79.184.924 lei, reţinându-se nejustificat cu titlu de impozit suma de 24.953.964 lei.
Curtea de Apel Oradea a respins acţiunea reclamantei, precum și cererea de chemare în garanţie a pârâtei Direcţia Generală a Penitenciarelor București împotriva Ministerului Finanţelor Publice.
Instanţa a reţinut că la 1 martie 2000 reclamanta a trecut în rezervă cu drept de retragere având vocaţie la pensie de serviciu, ocazie cu care în baza art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, i s-au acordat 10 solde lunare nete.
Potrivit art. 31 alin. (1) Legea nr.138/1999, în vigoare de la 1 august 1999, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept la pensie, cadrele militare, pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă ca militar și ca salariat civil în cadrul ministerelor și instituţiilor centrale prevăzute la art. 1, beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării poziţiei de activitate.
La data de 1 ianuarie 2000 a intrat în vigoare O.G. nr. 73/1999, care în art. 6 lit. f) prevede că sunt scutite de impozit sumele reprezentând ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate cadrelor militare la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie, sau pentru cele care nu îndeplinesc condiţiile de pensie.
Art. 86 din O.G. nr. 73/1999 a abrogat prevederile art. 9 lit. c) referitoare la reduceri sau scutiri de impozit pe venit din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, precum și orice alte dispoziţii contrare.
Din interpretarea textelor menţionate, a rezultat că prevederea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 privind stabilirea ajutorului neimpozabil în raport de solda lunară brută contravine prevederilor art. 6 lit. f) din O.G. 73/1999, potrivit cărora sunt neimpozabile doar ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, considerente pentru care a fost abrogată prin art. 86 Ordonanţa Guvernului 73/1999 aliniat ultim, fiind o dispoziţie contrară prevederilor ordonanţei.
Instanţa a constatat că Penitenciarul Oradea a stabilit corect ajutorul acordat reclamantei la trecerea sa direct în retragere, la 1 martie 2000.
Cu referire la acordarea ajutorului conform art. 31 alin. (2) Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate trecute în rezervă cu drept de pensie de serviciu, înainte de împlinirea vârstei prevăzute de reglementările în vigoare, mai beneficiază pentru fiecare an rămas până la limita de vârstă, de un ajutor egal cu două solde lunare brute neimpozabile.
Acest drept s-a acordat doar cadrelor militare trecute în rezervă, condiţie neîndeplinită de reclamantă.
Pe de altă parte, întrucât reclamantei i s-a acordat din eroare și acest drept, prin ordinul de zi pe unitate de impunere s-a dispus recuperarea sumei încasate necuvenit.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, arătând că legiuitorul a stabilit prin .O.U.G. nr. 136/2000 aplicarea noului mod de impozitare pentru plăţile făcute, începând cu data de 1 ianuarie 2000, deși actul normativ a intrat în vigoare la data de 22 septembrie 2000.
Impozitul pe venit are caracter global anual. În cursul anului de exerciţiu financiar, modul de calcul al impozitului pe veniturile periodice poate fi modificat pe întregul an, urmând ca după expirarea anului să se facă regularizarea prin compararea impozitului plătit cu cel global datorat, ţinându-se seama și de eventualele venituri realizate din alte surse.
Recursul este nefondat.
Referitor la impozitul reţinut conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, s-a avut în vedere art. 6 pct. f) din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, în sensul că ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă sunt scutite de impozit pe venit. Ca atare, ajutoarele pentru trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept la pensie se acordă în raport de solda lunară netă avută în luna schimbării poziţiei de activitate și nu în raport de solda brută.
O.U.G. nr. 136/2000 a definit baza de calcul a soldei lunare nete, respectiv din solda lunară brută din ultima lună de activitate, se scade o sumă prin aplicarea asupra acesteia a baremului lunar de impozitare, în vigoare la data stabilirii soldei lunare nete.
Drepturile cu titlu de ajutor, pentru reclamantă, conform art. 31 alin. (1) din Legea nr.138/1999, așa cum a constatat instanţa de fond, au fost calculate și impozitate corect, avându-se în vedere reglementările în vigoare la data trecerii direct în retragere.
Cu referire la ajutorul prevăzut la art. 31 alin. (2) din Legea nr. 138/1999 și anume două solde lunare brute neimpozabile, acest ajutor este acordat numai cadrelor militare în activitate trecute în rezervă cu drept de pensie și nu celor ce au trecut direct în retragere, cum este cazul reclamantei.
Cum acest drept i s-a acordat recurentei din eroare, situaţia a fost rezolvată prin Ordinul de zi pe unitate de impunere privind recuperarea sumei încasate necuvenit.
Faţă de cele de mai sus, recursul a fost respins ca nefondat.