Contestaţie în anulare. Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 317 – 318 C. proc. civ.
C. proc. civ., art. 317-318
Potrivit legii, contestaţia
în anulare este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în cazurile
limitativ arătate de dispoziţiile art.317 C. proc. civ. (lipsa de procedură și
necompetenţa instanţei) și art.318 (când dezlegarea dată este rezultatul
unei greșeli materiale, sau când instanţa a omis din greșeală să cerceteze
vreunul din motivele de casare). Se tinde la anularea unei hotărâri definitive,
nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârșit
erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale.
I.C.C.J.,
secţia de contencios administrativ,
decizia
nr.1837 din 11 mai 2004
La data de 27 august 2001, C.A. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr.110 din 31 mai 2001 a Curţii de Apel București, secţia de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimaţii E.N. – primarul comunei Miloșești, Ialomiţa, Comisia Locală Miloșești de aplicare a Legii nr. 18/1991, Ș.C. și Z.V., arătând că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut și a acordat mai mult decât a cerut recurentul, decizia pronunţată fiind potrivnică deciziei civile nr.133/1997 și nr.35/1999.
Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 265 din 6 decembrie 2001 a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire motivată pe dispoziţiile art.322 pct.2 și 5 C. proc.civ. și a declinat competenţa în favoarea Curţii Supreme de Justiţie pentru capătul de cerere întemeiat pe dispoziţiile art.322 pct.7 C. proc.civ.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs C.A.
Curtea Supremă de Justiţie, prin decizia nr.3033 din 7 octombrie 2003 a respins ca nefondat recursul.
Împotriva acestei ultime decizii a formulat contestaţie în anulare C.A., susţinând, în esenţă că, instanţa nu s-a pronunţat asupra nulităţii de ordine publică invocată pe cale de excepţie și că, în mod greșit, s-a reţinut că motivele de revizuire prevăzute de art.322 pct.2 și 5 C. proc.civ. nu mai pot fi examinate, întrucât decizia criticată este irevocabilă, fără a indica temeiul de drept.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit legii, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în cazurile limitativ arătate de dispoziţiile art.317 C. proc. civ. (lipsa de procedură și necompetenţa instanţei) și art.318 (când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanţa a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare). Se tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale.
Dar arătând că o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, textul se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecării procesului, cum ar fi respingerea unui recurs ca tardiv sau ca insuficient timbrat, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Legea nu a urmărit să deschidă părţilor calea recursului la recurs, care să fie soluţionată de aceeași instanţă pe motivul greșitei stabiliri a situaţiei de fapt.
Or, în cauză, susţinerile formulate prin contestaţie în anulare au fost invocate și examinate atât de instanţa de fond, cât și de instanţa de recurs și respinse ca neîntemeiate.
Faţă de considerentele prezentate s-a constatat că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ., iar contestaţia în anulare a fost respinsă.