Act administrativ. Anulare parţială a anexei unei hotărâri de Guvern. Drepturi extratabulare ale cooperativelor de consum asupra unor bunuri trecute în anexa la hotărârea de Guvern, ca aparţinând domeniului public judeţean. Neaplicarea regimului juridic prevăzut de Legea nr. 213/1998.
În măsura în care, după 1990, cooperativele nu s-au desfiinţat, ele au rămas
titulare ale dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul lor,
terenuri, construcţii, mijloace fixe etc., astfel că nici un alt subiect de
drept, oricare ar fi el, inclusiv statul, nu ar putea împiedica exerciţiul
acestui drept.
Pe de altă parte, emiterea unui act normativ, în speţă o hotărâre de Guvern,
prin care bunurile proprietatea cooperativelor sunt evidenţiate ca fiind
proprietatea publică a statului reprezintă o încălcare a unui drept de
proprietate deja existent, ceea ce justifică interesul în promovarea unei
acţiuni în condiţiile art.1 din Legea nr.29/1990.
Așa fiind, o eventuală
evidenţiere în inventarele unităţilor administrativ-teritoriale ca bunuri
proprietate publică ale statului nu este nicidecum de natură a pune în discuţie
dreptul de proprietate al cooperativelor asupra construcţiilor ridicate de ele
pe acele terenuri. Din acest punct de vedere rămâne fără efect
neînscrierea imobilelor în cărţile funciare, deoarece este vorba despre
drepturi extratabulare exercitate ca atare de titularii lor.
Totodată, regimul juridic aplicabil nu este cel al proprietăţii publice, astfel
cum acesta este dat de dispoziţiile Constituţiei republicate și cele ale legii
nr.213/1998, în speţă fiind vorba despre regimul bunurilor proprietatea
cooperativelor, care după schimbările social-economice din ţara noastră, deși
drept de proprietate de tip asociativ, nu poate fi decât cel de drept comun,
specific proprietăţii private.
Secţia de contencios
administrativ, decizia nr.1858 din 11 mai 2004
Prin acţiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamanta „F.” Maramureș a chemat în judecată în calitate de pârât Guvernul României, pentru ca instanţa prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună anularea parţială a anexei nr.19 și 52 la H.G.nr.934/2002 privind atestarea domeniului public al Judeţului Maramureș cu privire la clădirile enumerate în acţiune, conform numerelor curente din anexele arătate.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că imobilele menţionate și atestate ca făcând parte din domeniul public constituie proprietatea privată a Cooperativei asociate și că numai printr-o interpretare eronată a Legii nr.213/1998, acestea au fost cuprinse în inventarul domeniului public de către comisia locală constituită în baza H.G.nr.548/1999 și ulterior însușită de Guvern prin hotărârea atacată.
Curtea de Apel Cluj a respins excepţiile formulate de Guvernul României și de chemaţii în garanţie și pe fond, a admis acţiunea în sensul anulării parţiale a H.G.nr.934/2002 cu privire la poziţiile 9,14, 23 din anexa nr.19 și 67, 68 din anexa nr.52. Prin aceeași sentinţă a fost respinsă cererea de chemare în garanţie formulată de Guvernul României împotriva Ministerului Administraţiei Publice București, Consiliului Local al comunei Bocicoiu Mare, Rona de Sus și Consiliului Judeţean Maramureș.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că toate bunurile ce fac obiectul acţiunii se află în proprietatea tabulară sau extratabulară a reclamantei sau a cooperativelor de consum asociate și că aceste bunuri nu au făcut niciodată obiectul proprietăţii publice a autorităţii administrative locale. S-a reţinut, de asemenea, că inventarele domeniului public adoptate prin hotărâre a Consiliul local nu sunt opozabile reclamantei și că bunurile respective nu fac parte din categoria celor prevăzute în Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul său juridic.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Guvernul României.
În motivarea recursului, recurentul-pârât a susţinut că:
- greșit a reţinut instanţa că intimata-reclamantă are calitate procesuală activă, deoarece aceasta nu a făcut dovada proprietăţii asupra imobilelor în discuţie, acestea fiind construite pe terenul proprietate publică. Intimatul poate fi eventual constructor de bună credinţă și nu proprietar al construcţiei, indiferent de faptul că suportă sarcinile fiscale;
- poziţiile din anexele contestate au făcut obiectul unei hotărâri a Consiliului local care a întocmit inventarul bunurilor ce alcătuiau domeniul public, hotărâre ce nu a fost atacată;
- hotărârea Guvernului atacată nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităţilor administraţiei teritoriale, efectul juridic fiind doar de atestare a regimului juridic diferenţiat de regimul juridic al proprietăţii private;
- H.G.nr.934/2002 avea doar efectul de delimitare a proprietăţii publice de proprietatea privată a comunelor, orașelor sau municipiilor;
- greșit a fost respinsă cererea de introducere în cauză a Ministerului Administraţiei Publice, a Consiliului Local al comunei Rona de Sus, Bocicoiu Mare și a Consiliului Judeţean Maramureș, aceste organe administrative fiind cele care au emis actele ce au stat la baza adoptării Hotărârii de Guvern contestate.
Recursul este nefondat.
Este de necontestat că înainte de 1989 alături de proprietatea socialistă de stat, ca formă a fostei proprietăţi socialiste exista proprietatea cooperatistă în cadrul căreia se susţinea că socializarea mijloacelor de producţie se realiza la scara fiecărei cooperative în parte.
Cooperativele ca persoane juridice erau titularele acestui drept, opozabile erga omnes, deci inclusiv statului, asupra bunurilor din patrimoniul lor.
În măsura în care, după 1990, cooperativele nu s-au desfiinţat, sau pe căile prevăzute de lege, sau în fapt, ele au rămas titulare ale dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul lor, terenuri, construcţii, mijloace fixe etc., astfel că nici un alt subiect de drept, oricare ar fi el, inclusiv statul, nu ar putea împiedica exerciţiul acestui drept.
Sub acest aspect, susţinerea recurentului în sensul că intimata-reclamantă nu a făcut dovada dreptului său de proprietate este neîntemeiată.
Este evident că emiterea unui act normativ, în speţă o hotărâre de guvern, prin care bunurile proprietatea cooperativelor sunt evidenţiate ca fiind proprietatea publică a statului reprezintă o încălcare a unui drept de proprietate deja existent, ceea ce presupune justificarea interesului în promovarea unei acţiuni în condiţiile art.1 din Legea nr.29/1990. Nu se poate susţine că intimatele- recurente ar trebui să facă dovada dreptului de proprietate, pentru că lor le-a fost încălcat un drept existent; a le pretinde acest lucru ar însemna o inversare a sarcinii probei dreptului de proprietate, pe de o parte, iar pe de altă parte, în speţa dedusă judecăţii nu este vorba despre o acţiune în revendicare.
Independent de acest aspect, Curtea urmează a reţine și faptul că nici unul din modurile de dobândire a dreptului de proprietate publică prevăzută de art.7 din Legea nr.213/1998 privitoare la regimul juridic al acestei proprietăţi nu a fost aplicabil în cauza de faţă.
Cât privește susţinerea recurentului în sensul că aceste cooperative ar fi constructori de bună credinţă pe terenuri proprietate publică și nu proprietare ale construcţiilor realizate pe aceste terenuri, este complet greșită și lipsită de suport legal.
Într-adevăr, raporturile dintre proprietarul terenului și constructorul care realizează construcţii pe acel teren ( art.494 Cod civil), ţin de situaţii de fapt în cadrul cărora constructorul realizează o construcţie pe terenul altei persoane, știind sau nu că este proprietarul acelui teren, fiind deci, de rea, respectiv bună-credinţă.
În speţă, însă, chiar în ipoteza în care ar fi fost vorba despre ridicarea unor construcţii de către cooperative pe terenuri proprietate de stat (la acea vreme proprietate socialistă de stat), aceasta s-a făcut pe temeiul unor raporturi juridice pe baza cărora a fost constituit un drept de folosinţă în folosul cooperativelor, asupra acelor terenuri, iar cooperativele au dobândit un drept de proprietate asupra construcţiilor astfel realizate, drept opozabil erga omnes, inclusiv statului.
Așa fiind, o eventuală evidenţiere în inventarele unităţilor administrativ-teritoriale ca bunuri proprietate publică a statului nu este nicidecum de natură a pune în discuţie dreptul de proprietate al cooperativelor asupra construcţiilor ridicate de ele pe acele terenuri.
Din acest punct de vedere rămâne fără efect și eventuala neînscriere a lor în cărţile funciare, deoarece este vorba despre drepturi extratabulare exercitate ca atare de titularii lor.
Totodată, Curtea reţine că problema pusă în discuţie în cauza de faţă, nu este aceea de simplă „atestare”, ca luare în evidenţă a unor bunuri proprietate publică, ci este o problemă de regim juridic al bunurilor în discuţie. Or, din acest punct de vedere, unul este regimul juridic al bunurilor proprietate publică, astfel cum acesta este dat de dispoziţiile Constituţiei republicate și cele ale legii nr.213(1998, (inalienabile, imprescriptibile și insesizabile), și altul este cel al bunurilor proprietatea cooperativelor, care după schimbările social-economice din ţara noastră, deși drept de proprietate de tip asociativ, nu poate fi decât cel de drept comun, specific proprietăţii private.
Recurentul-pârât a mai susţinut că în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanţie a Ministerului Administraţiei Publice, a Consiliului local al comunei Rona de Sus, Bocicoiu Mare și Consiliului Judeţean Maramureș. Și această susţinere însă urmează a fi respinsă ca neîntemeiată în raport de obiectul acţiunii cu care instanţa a fost învestită.
Astfel, intimatele-reclamante au solicitat prin acţiunea introductivă de instanţă, „anularea” în parte a H.G.nr.934/2002 în condiţiile art.1 și 5 din Legea nr.29/1990, situaţie în care partea răspunzătoare de legalitatea actului atacat, este emitentul acestui act, respectiv Guvernul României și nu organele administraţiei locale și centrale care au emis actele ce au stat la baza adoptării hotărârii de guvern contestate.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute, recursul a fost respins ca nefondat.