Cerere accesorie de chemare în garanţie. Disjungerea cererii.
Conflict negativ de competenţă
Index alfabetic : Cerere accesorie
Competenţă
Conflict de competenţă
C. proc. civ., art. 17
Potrivit dispoziţiilor art.17 C. proc. civ., cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
I.C.C.J., secţia de contencios administrativ și fiscal,
decizia nr.2579 din 8 iunie 2004
Prin acţiunea ce formează obiectul dosarului nr. C/105/2002 al Tribunalului Gorj, Secţia comercială și de contencios administrativ, reclamanta SC „D.N.” SRL Târgu Jiu a solicitat anularea deciziei nr.15 din 30 ianuarie 2002, emisă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj, precum și a procesului-verbal de control încheiat la 28decembrie 2001, ca nelegale.
De asemenea, a cerut exonerarea sa de plata unor sume de bani calculate cu titlu de creanţe bugetare prin actele juridice menţionate mai sus.
La 10 mai2002, pârâta a formulat o cerere de chemare în garanţie a Băncii Renașterea Creditului Românesc Credit Bank S.A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 52.686.975 lei cu titlu de despăgubiri, în cazul în care se va admite acţiunea principală.
Prin încheierea din 26 aprilie 2002, instanţa sesizată a disjuns judecata cererii de chemare în garanţie, iar prin sentinţa civilă nr.743 din 7 iunie 2002 și-a declinat competenţa de soluţionare a acestei cereri accesorii în favoarea Tribunalului București, în a cărei rază teritorială își au sediile Banca Renașterea Creditului Românesc – Credit Bank SA și lichidatorul judiciar SC „B.C. A.” SA.
Secţia a VIII-a pentru conflicte și litigii de muncă a acestei din urmă instanţe prin sentinţa civilă nr.1211 din 19 martie 2004 s-a dezinvestit, la rândul său, în favoarea instanţei de judecată sesizată iniţial.
Întrucât între cele două tribunale s-a ivit un conflict negativ de competenţă, dosarul cauzei a fost înaintat pentru regulator de competenţă Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie conform art.20 pct.2 și art.22 alin. (3) C. proc. civ.
Se constată că soluţia corectă este cea care a fost pronunţată
de Tribunalul București, secţia a VIII-a pentru conflicte și litigii de muncă.
Concluzia se impune întrucât, potrivit dispoziţiilor art.17 din același cod, cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
In speţă, cum deja s-a arătat, acţiunea principală formulată de reclamanta SC „D.N.”SR Târgu Jiu ce formează obiectul dosarului nr. C/105/2002 al Tribunalului Gorj are ca obiect cererea acestui agent economic pentru anularea unui act administrativ-jurisdicţional, anume decizia nr.15/2002 emisă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj, precum și a procesului-verbal de control financiar încheiat la 28 decembrie 2001 de aceeași autoritate publică, cu consecinţa exonerării sale de obligaţiile financiare stabilite.
Cu un asemenea obiect, litigiul dintre părţi și implicit, cererea accesorie de chemare în garanţie formulată de pârâtă la data de 10 mai 2002, atrag competenţa instanţei de contencios administrativ investită de reclamantă iniţial, iar nu aceea a Tribunalului București.
Împrejurarea că prin încheierea din 26 aprilie 2002 a Tribunalului Gorj, Secţia comercială și de contencios administrativ a fost disjunsă judecarea cererii de chemare în garanţie, nu justifică nici ea măsura declinării competenţei în favoarea altei instanţe judecătorești de grad egal, decât aceea în a cărei rază teritorială își are sediul reclamanta.
Ținând seama de aceste considerente, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia comercială și de contencios administrativ.