Ordin comun al Ministerului Sănătăţii și Familiei și al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Încălcarea principiului neretroactivităţii legii.
Constituţie, art.15 alin.2
C. civ., art.1
Potrivit principiului neretroactivităţii legii, înscris în art.15 alin.2 din
Constituţie și în materie civilă, la art.1 din C. civ., legea dispune numai
pentru viitor, astfel că prevederea din ordinul atacat, prin care se dispune o
aplicare retroactivă a dispoziţiilor acestuia, încalcă principiul constituţional
enunţat, fiind deci, nelegală și totodată, prejudiciabilă pentru reclamantă.
I.C.C.J., secţia de contencios administrativ și fiscal, decizia nr.4559 din 24
iunie 2004
Prin acţiunea introductivă, înregistrată sub nr.1632 din 23 aprilie 2003, la Curtea de Apel Oradea, reclamanta Filiala „C.” a Asociaţiei Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Sănătăţii și Familiei și cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, anularea în parte, a Ordinului comun al Ministerului Sănătăţii și Familiei și Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr.21/13/2003, în ceea ce privește articolul 2 al acestui ordin.
În motivarea acţiunii, s-a susţinut că membrii asociaţiei au avut contract de prestări servicii medicale de specialitate, încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate, în cursul anului 2002, în baza Ordinului comun al C.N.A.S. și C.M.R. nr.604/4.188/2001, contract care a fost prelungit prin acte adiţionale în ianuarie 2003, până la 31 ianuarie 2003, iar apoi, până la data încheierii contractului pe anul 2003.
S-a mai arătat că ordinul atacat a fost publicat la 6 februarie 2003, în timp ce la art.2 s-a prevăzut ca dată a intrării în vigoare, 1 ianuarie 2003, astfel că au fost încălcate principiile de drept referitoare la termen, precum și dispoziţiile art.15 alin.2 din Constituţia României. Datorită prevederilor acestui articol, s-a mai susţinut că medicii stomatologi, având contract încheiat cu C.A.S-ul vor trebui să compenseze sumele primite în luna ianuarie 2003 pentru serviciile prestate, cu sumele ce vor fi primite ulterior, întrucât la multe din actele terapeutice, procentul decontat de C.A.S. este modificat, impunându-se o recalculare a valorii prestaţiilor efectuate în luna ianuarie 2003.
Pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a depus întâmpinare, susţinând că reclamantul nu a fost vătămat în drepturile sale recunoscute de lege, conform art.1 din Legea nr.29/1990, pentru a se adresa instanţei de contencios administrativ, întrucât acesta a optat pentru a intra în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate, având deci obligaţia de a respecta întreaga legislaţie, inclusiv ordinul atacat.
Prin sentinţa nr.267/CA din 30 iunie 2003, instanţa învestită a admis acţiunea, anulând în parte, articolul 2 din ordin, cu privire la data intrării în vigoare și la data abrogării Ordinului nr.603/4189/2001.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în baza contractului-cadru și a Ordinului nr.604/4188/2001 care reglementează condiţiile de acordare a asigurării sociale de sănătate, asiguraţii au beneficiat de servicii medicale, suportând costul tratamentului, numai în procentul stabilit prin ordin, urmând ca sumele de care au beneficiat în cadrul asigurării, să fie plătite furnizorului de servicii medicale, în speţă, asociaţiei-reclamante. Astfel, întrucât asociaţia încasează doar sumele de care beneficiază asiguratul, nu se pot deci, stabili retroactiv, alte condiţii de asigurare, pentru servicii care au fost prestate, în baza contractului și a ordinului în vigoare, la acea dată.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii: Ministerul Sănătăţii și Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, primul recurent, susţinând că, de fapt, atât reclamantul cât și instanţa, au confundat data încheierii contractului, de la care se nasc drepturile și obligaţiile părţilor, cu prevederile de la art.17 din contractul-cadru, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1510/2002, potrivit căruia, în valoarea totală pe anul 2003, va fi consemnată distinct, suma înscrisă în actul adiţional.
Recurenta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în motivarea recursului propriu, a susţinut, între alele, că reclamanta nu a fost vătămată în drepturile sale, câtă vreme serviciile medicale decontate din fondul de asigurări sociale de sănătate prevăzute în actualele acte normative sunt aceleași cu cele din reglementările pe anul 2002, precizând totuși, că, ”diferenţa constă în faptul că tarifele aferente sunt diferite, iar controlul profilactic nu mai influenţează procesul de decontare”.
Examinând criticile formulate precum și celelalte motive invocate, vizând lipsa calităţii procesuale a părţilor în cauză, ori culpa R.A. Monitorul Oficial, în publicarea cu întârziere a normelor se constată că, recursurile sunt neîntemeiate.
Potrivit principiului neretroactivităţii legii, înscris în art.15 alin.2 din Constituţie și în materie civilă, la art.1 din C. civ., legea dispune numai pentru viitor, astfel că prevederea de la art.2 din ordinul atacat, prin care se dispune o aplicare retroactivă a dispoziţiilor acestuia, încalcă principiul constituţional enunţat, fiind deci, nelegală și totodată, prejudiciabilă pentru reclamantă, în situaţia în care, au fost prestate servicii medicale, în condiţiile de decontare prevăzute de ordinul în vigoare la acea dată.
Așadar, sentinţa pronunţată în cauză, vădindu-se temeinică și legală, recursurile s-au respins ca nefondate.