Magistrat pensionar. Vechime continuă în magistratură de 24 de ani. Dreptul la plata indemnizaţiei egale cu 5 salarii de bază nete. Legalitatea neacordării indemnizaţiei. Principiul neretroactivităţii legii
Index alfabetic : Indemnizaţie
Magistrat
Principiul neretroactivităţii legii
Vechime în magistratură
Legea nr.92/1992, art.104
Legea nr. 142/1997
Potrivit art. 104 din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, cu modificările și completările ulterioare, magistraţii cu o vechime continuă în magistratură în ultimii 20 de ani, înainte de data pensionării, beneficiază la această dată de o indemnizaţie egală cu 5 salarii de bază nete, dar aceste dispoziţii au fost introduse prin Legea nr. 142/1997 care a fost publicată în M. Of., Partea I nr. 170 din 25 iulie 1997.
Or, aplicarea acestor dispoziţii legale unui raport juridic care și-a produs efectele la data de 1 iunie 1990 echivalează cu o aplicare retroactivă a legii, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor legale și constituţionale care interzic acest lucru.
I.C.C.J., secţia de contencios administrativ și fiscal,
decizia nr. 7290 din 30 septembrie 2004
Notă: Legea nr. 92/1992 a fost abrogată de Legea nr.303/204 și legea nr.304/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 110 din 26 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secţia contencios administrativ a admis acţiunea formulată de reclamantă și a obligat Ministerul Justiţiei să-i recunoască dreptul la plata indemnizaţiei egală cu 5 salarii nete, prevăzută de art. 104 din Legea nr. 92/1992, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanta a avut o vechime continuă în magistratură mai mare de 20 de ani, astfel că potrivit prevederilor art. 104 din Legea nr. 92/1992, introdus prin Legea nr. 142/1997, este îndreptăţită să primească indemnizaţia egală cu 5 salarii de bază nete, la data când a fost eliberată din funcţie din motive neimputabile.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Ministerul Justiţiei susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal (art. 304 pt. 9 C. proc. civ.) prevederile legale în materie fiind interpretate în mod greșit.
Recursul este întemeiat.
Este necontestat că intimata - reclamantă avea la data eliberării din funcţie – data de 1 iunie 1990, când a fost pensionată pentru limită de vârstă – o vechime continuă în magistratură mai mare de 20 de ani.
Într-adevăr, potrivit art. 104 din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, cu modificările și completările ulterioare, magistraţii cu o vechime continuă în magistratură în ultimii 20 de ani, înainte de data pensionării, beneficiază la această dată de o indemnizaţie egală cu 5 salarii de bază nete, dar aceste dispoziţii au fost introduse prin Legea nr. 142/1997 care a fost publicată în M. Of., Partea I nr. 170 din 25 iulie 1997.
Or, aplicarea acestor dispoziţii legale unui raport juridic care și-a produs efectele la data de 1 iunie 1990 echivalează cu o aplicare retroactivă a legii, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor legale și constituţionale care interzic acest lucru.
În ceea ce privește situaţia survenită ulterior datei de pensionare, când intimata - reclamantă și-a reluat activitatea, prin cumul cu pensia, în funcţia de consilier juridic în cadrul Ministerului Justiţiei, până la data de 1 septembrie 2003, dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 92/1992 nu sunt aplicabile, această nouă perioadă fiind o perioadă distinctă și sub limita duratei prevăzute de lege.
În concluzie, recursul a fost admis.