Personal vamal. Neacordarea de majorări salariale. Greșita aplicare a legii. Necesitatea corelării metodelor de interpretare a normei juridice pentru stabilirea voinţei reale a legiuitorului
O.U.G. nr. 192/2002
Legea nr.228/2003
Faptul că dispoziţiile pct. 1 din nota la anexa III la O.U.G. nr.192/2003
erau confuze, nu putea justifica emiterea deciziei Autorităţii Naţionale a
Vămilor care a avut ca efect neaplicarea acestor prevederi ale ordonanţei de
urgenţă și neacordarea drepturilor salariale majorate cu 20%.
Or, în această situaţie, interpretarea literală a dispoziţiilor legale confuze
trebuia completată cu interpretarea sistematică, care ar fi permis să se
conchidă că este vorba de Cap. B și de Cap. A, precum și cu interpretarea
teleologică, din care rezultă că voinţa legiuitorului a fost ca, de la 1
ianuarie 2003, personalul vamal să primească drepturi salariale majorare cu
20%.
I.C.C.J.,
secţia de contencios administrativ și fiscal,
decizia
nr. 7692 din 19 octombrie 2004
Prin hotărârea atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 166/CA din 17 noiembrie 2003 Curtea de Apel Iași a admis acţiunea formulată de reclamanta V.A. în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor, a dispus anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003 emisă de directorul general al acestei instituţii publice, a constatat că în cauză sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 192/2002, în sensul majorării salariului cu 20%, pârâta fiind obligată să plătească suma aferentă perioadei 1 ianuarie 2003 – 1 iunie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Iași a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin acţiunea introductivă s-a cerut anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003 emisă de șeful instituţiei publice pârâte și aplicarea prevederilor generale ale O.U.G. nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcţionarilor publici, în sensul majorării salariale de bază cu 20%, începând cu data de 1 ianuarie 2003.
S-a susţinut, în motivarea acţiunii, că prin decizia nr.158 din 30 ianuarie 2003, drepturile salariale au fost stabilite fără aplicarea procentului de majorare prevăzut de dispoziţiile O.U.G. nr. 192/2002.
În considerentele soluţiei, instanţa de fond a motivat că actul administrativ atacat este nelegal, iar majorarea drepturilor salariale acordată prin O.U.G. nr. 192/2002 trebuie acordată începând cu data de 1 ianuarie 2003, eroarea strecurată în anexă nefiind în măsură să modifice actul normativ în conţinutul său privind drepturile salariale cuvenite personalului vamal.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Autoritatea Naţională a Vămilor, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a luat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, a motivat recurenta, potrivit pct.1 din nota la anexa III a O.U.G. nr. 192/2002, salariile de bază ale personalului vamal sunt mai mari cu 20% faţă de salariile prevăzute la punctele 1,3,4,7 și 9 la Cap. A din prezenta anexă, prevedere care era eronată, deoarece personalul vamal din cadrul direcţiilor generale vamale și din cadrul birourilor vamale este salarizat conform Cap. B din anexa III, iar Cap. A din această anexă nu are decât patru puncte referitoare la valorile de bază pentru funcţiile publice de conducere.
A mai motivat că prin Legea nr. 228/2003 prin care a fost aprobată O.U.G. nr. 192/2002, între alte modificări și completări, a fost modificat și pct. 1 din nota la anexa III, trecându-se Cap. B. în loc de Cap. A, ceea ce a permis acordarea majorării de 20%, dar de la data intrării în vigoare a legii, iar nu de la 1 ianuarie 2003.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că din prevederile generale ale O.U.G.nr.192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcţionarilor publici și din pct.1 din nota la anexa III rezultă că s-a prevăzut ca salariile de bază ale personalului vamal să fie mai mari cu 20% faţă de celelalte salarii.
De asemenea, este adevărat că la pct.1 din nota la anexa III a O.U.G. nr. 192/2002 s-a făcut trimitere la punctele 1,3,4,7 și 9 la Cap. A, în loc de Cap. B din prezenta anexă, inadvertenţă ce a fost înlăturată cu ocazia aprobării ordonanţei de urgenţă prin Legea nr. 228/2003.
De menţionat că, invocând această eroare, conducerea autorităţii administrative pârâte nu a acordat, personalului vamal de la direcţiile regionale și de la birourile vamale, majorarea salarială de 20% prevăzută de dispoziţiile legale arătate mai sus, ceea ce reprezintă o greșită aplicare a prevederilor legale.
Faptul că dispoziţiile pct. 1 din nota la anexa III la O.U.G. nr. 192/2003 erau confuze, nu putea justifica emiterea deciziei Autorităţii Naţionale a Vămilor care a avut ca efect neaplicarea acestor prevederi ale ordonanţei de urgenţă și neacordarea drepturilor salariale majorate cu 20%.
Or, în această situaţie, interpretarea literală a dispoziţiilor legale confuze trebuia completată cu interpretarea sistematică, care ar fi permis să se conchidă că este vorba de Cap. B și de Cap. A, precum și cu interpretarea teleologică, din care rezultă că voinţa legiuitorului a fost ca, de la 1 ianuarie 2003, personalul vamal să primească drepturi salariale majorare cu 20%.
Astfel fiind, soluţia instanţei de fond este legală și temeinică.
Recursul a fost respins ca nefondat.