Magistrat pensionar. Actualizarea pensiei de serviciu. Neincluderea în pensie a adaosului la indemnizaţia de încadrare și a sporului de 15% pentru condiţii deosebite de muncă. Nelegalitatea necuprinderii adaosului în pensie. Legalitatea neacordării sporului de 15%.
O.G. nr. 177/2002
Prin Ordonanţa de Urgenţă a
Guvernului nr.177/2002, privind salarizarea și alte drepturi materiale ale
magistraţilor, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, s-a
reglementat în mod explicit dreptul magistraţilor pensionari de a li se lua în
considerare, la actualizarea pensiei de serviciu și adaosul la
indemnizaţia de încadrare, indiferent de data pensionării lor.
În ceea ce privește sporul de 15% pentru
condiţii deosebite de muncă, acesta are și un caracter limitat în timp, iar
plata lui încetează ori de câte ori nu mai subzistă condiţiile de muncă
deosebite care au justificat acordarea lui prin decizia conducătorului autorităţii
sau instituţiei publice competente. În consecinţă, sporul de 15% nu poate fi
acordat magistratului pensionar..
I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
decizia nr.7787 din 22 octombrie 2004
La data de 12 noiembrie 2002, D.E., magistrat pensionar a chemat în judecată Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, solicitând obligarea acestuia la actualizarea corectă a pensiei de serviciu, ca urmare a Ordonanţei Guvernului nr.83/2000, a Hotărârii Guvernului nr.403/2001 și a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.187/2001, respectiv la datele de 1 noiembrie 2000, 1 aprilie 2001 și 11 ianuarie 2002, prin includerea în calcul a adaosului pentru vechimea în magistratură și a sporului de 15% pentru condiţii deosebite.
De asemenea, a cerut obligarea pârâtului să comunice Casei Naţionale de Pensii noul cuantum al pensiei de serviciu, la datele arătate mai sus, în vederea plăţii diferenţelor cuvenite până la zi.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, deși a procedat la actualizarea pensiei în temeiul prevederilor art.103 alin.5 din Legea nr.92/1992, a refuzat să includă în calcul adaosul ce i se cuvine pentru vechimea în magistratură de 20%, precum și sporul pentru condiţii deosebite, de 15%.
Curtea de Apel București, Secţia de contencios administrativ, reînvestită cu soluţionarea cauzei după casarea cu trimitere a unei hotărâri anterioare, prin sentinţa civilă nr.1528 din 7 octombrie 2003, a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Instanţa a reţinut că indemnizaţia de încadrare lunară, adaosul pentru vechimea în magistratură și sporul pentru condiţii deosebite de muncă nu pot fi separate întrucât, împreună reprezintă unica formă de remunerare și totodată, baza pentru stabilirea drepturilor și obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
Sporurile în discuţie au fost prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.113/2000, în vigoare la data de 1 noiembrie 2000. Cum acestea fac parte din venitul net al magistraţilor în activitate, conform art.105 alin.1 și 5 din Legea nr.92/1992, trebuiau să fie comunicate Casei de pensii în vederea actualizării pensiei reclamantului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
În esenţă, recurentul a susţinut că, în mod greșit, prima instanţă a admis acţiunea, deoarece reclamanta D.E. nu poate beneficia concomitent de coeficientul de multiplicare și de adaosul la indemnizaţia de încadrare. Că, legiuitorul a avut în vedere două situaţii și anume:
- pensiile deja stabilite la data intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr.83/2000;
- pensiile care se vor stabili după data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Instanţa de fond a ignorat împrejurarea că vechimea în muncă a reclamantului și sporul pentru condiţii deosebite de muncă au fost deja luate în calcul la stabilirea coeficientului de multiplicare, corespunzător funcţiei îndeplinite, pe baza căruia s-a făcut actualizarea pensiei magistraţilor.
Prin urmare, s-a apreciat eronat că reclamantul are dreptul la actualizarea pensiei de serviciu, cu includerea acestor sporuri, întrucât includerea lor se face, în felul acesta, de două ori.
Recursul este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art.2 alin.1 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătorești, magistraţii au dreptul la o indemnizaţie de încadrare lunară în raport de nivelul instanţelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură.
Coeficienţii de multiplicare pe baza cărora se stabilește indemnizaţia de încadrare reprezintă baza de calcul, iar potrivit art.5 alin.1 și 3 din aceeași lege, magistraţii beneficiază de un adaos la indemnizaţia de încadrare, care se ia în calcul la stabilirea pensiilor.
Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.177/2002, privind salarizarea și alte drepturi materiale ale magistraţilor, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, s-a reglementat în mod explicit dreptul magistraţilor pensionari de a li se lua în considerare, la actualizarea pensiei de serviciu și adaosul la indemnizaţia de încadrare, indiferent de data pensionării lor.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiei art.103 alin.5 din Legea nr.92/1992, pentru organizarea judecătorească, cu modificările ulterioare, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, avea obligaţia să dispună, din oficiu, măsurile necesare pentru comunicarea datelor în vederea actualizării pensiei reclamantei. Având în vedere că pârâtul nu și-a îndeplinit această obligaţie legală, în mod judicios Curtea de apel a admis acţiunea, a constatat dreptul reclamantei la actualizarea pensiei de serviciu, cu includerea în baza de calcul a adaosului pentru vechimea în magistratură de 20% și a obligat pe pârât să comunice Casei Naţionale de Pensii relaţiile necesare pentru recalculare.
Soluţia recurată rămâne însă, deficitară în privinţa rezolvării capătului de cerere care are ca obiect actualizarea cuantumului pensiei reclamantei cu includerea sporului pentru condiţii deosebite de muncă, de 15%.
Un asemenea spor nu a fost prevăzut de legislaţia în vigoare până la data pensionării reclamantei, care deci, nu a beneficiat de el.
Acordarea sporului este condiţionată în prezent, de stabilirea pe baza unei expertize de specialitate a existenţei unor condiţii de muncă deosebite, inclusiv a unui nivel al toxicităţii, care diferă de la o instanţă (sau parchet) la alta.
Sporul are și un caracter limitat în timp, iar plata lui încetează ori de câte ori nu mai subzistă condiţiile de muncă deosebite care au justificat acordarea lui prin decizia conducătorului autorităţii sau instituţiei publice competente.
Ținând seama de aceste considerente, recursul a fost admis și sentinţa modificată în sensul admiterii în parte a acţiunii și înlăturării din baza de calcul a pensiei reclamantului, a sporului pentru condiţii deosebite de muncă, de 15%.