Judecător financiar. Adaos la indemnizaţia de încadrare. Noţiunea de vechime efectivă și vechime în magistratură. Recunoașterea ca vechime efectivă a perioadei lucrate în structurile Curţii de Conturi și la fostul Arbitraj de Stat
Index alfabetic : Magistrat
Judecător financiar
Adaos la indemnizaţia de încadrare
Vechime efectivă în magistratură
Vechime în magistratură
Curtea de Conturi
Arbitrajul de Stat
Legea nr. 92/1992, art. 42-43
O.U.G. nr. 177/2002, art. 39 alin.4 rap. la art.4 alin.1
Potrivit art.4 alin. (1) din O.U.G. nr.177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraţilor, aceștia beneficiază în raport cu vechimea efectivă în funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiţie sau de personal asimilat magistraţilor, de majorări a indemnizaţiei stabilite conform art.3 alin. (2), calculată în procente la indemnizaţia brută, după cum urmează: de la 5 la 10 ani - 5%; de la 10 la 15 ani - 10% ; de la 15 la 20 ani - 15%; peste 20 de ani - 20%
Rezultă deci, că în noua reglementare au fost înlăturate noţiunile „vechimea efectivă în funcţiile prevăzute la art.42 și 43 alin. (2) din Legea nr.92/1992” și „vechimea în magistratură”. Sub incidenţa noului text legal, în noţiunea de vechime efectivă, intră toate funcţiile de judecător și procuror, nu numai cele menţionate de art.42 din lege. Dispoziţiile legale precitate se coroborează cu cele conţinute în art.39 alin. (4) din O.U.G.nr.177/2002, care stabilesc că personalului prevăzut la alin. 1-3, adică inclusiv judecătorilor financiari din sistemul de organe ale Curţii de Conturi, i se aplică în mod corespunzător, dispoziţiile art.4.
Prin urmare, perioada în care reclamanta a funcţionat ca judecător financiar la fostul Colegiu jurisdicţional al Camerei de Conturi Dolj, trebuia avută în vedere ca vechime efectivă în funcţia de judecător, precum și perioada în care a funcţionat ca arbitru de stat la fostul Arbitraj de Stat Interjudeţean Craiova.
I.C.C.J., secţia de contencios administrativ și fiscal,
decizia nr. 7818 din 26 octombrie 2004
Notă: Legea nr. 92/1992 a fost abrogată de Legea nr.303/204 și Legea nr.304/2004.
La data de 17 mai 2004, B.M. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei, solicitând anularea ordinelor nr.1560/C din 26 iulie 2001 și nr.2565/C din 25 octombrie 2002, emise de pârât, ca nelegale.
De asemenea, a cerut obligarea pârâtului să emită un nou ordin prin care să-i acorde un adaos la indemnizaţia de încadrare de 20%, corespunzător unei vechimi în magistratură de peste 20 de ani.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a funcţionat ca arbitru de stat la fostul Arbitraj de Stat Interjudeţean Craiova, din luna noiembrie 1964 până în luna aprilie 1985, când a fost transferată ca judecător la Judecătoria Craiova.
La această instanţă a funcţionat până în luna ianuarie 1994, după care a fost transferată ca judecător financiar la Colegiul Jurisdicţional Dolj al Curţii de Conturi, iar din luna iulie 2001, îndeplinește funcţia de judecător la Tribunalul Dolj.
A precizat că deși funcţiile de arbitru de stat și respectiv, judecător financiar sunt identice și egale cu funcţia de judecător, Ministerul Justiţiei nu i-a luat în considerare, ca vechime în magistratură, perioadele în care a lucrat la fostul Arbitraj de Stat Interjudeţean Dolj și de Colegiul Jurisdicţional Dolj al Curţii de Conturi.
Din această cauză, i s-a acordat la indemnizaţia de încadrare, un adaos inferior celui de 20% care i se cuvine potrivit art.4 alin.1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.177/2002.
Curtea de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ prin sentinţa civilă nr.390 din 4 iunie 2004 a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
În esenţă, instanţa a reţinut că reclamanta a desfășurat o activitate de judecată, atât în calitate de arbitru de stat, cât și în calitatea de judecător financiar, pronunţând hotărâri ca și judecătorii din sistemul instanţelor judecătorești de drept comun. Hotărârile pronunţate se referă la domeniul economico-financiar și în prezent, competenţa în această materie revine instanţelor comerciale și de contencios administrativ. O atare situaţie este de natură a justifica aplicarea unei egalităţi de tratament juridic judecătorilor financiari sau arbitrilor de stat, cu tratamentul aplicabil judecătorilor de la instanţele judecătorești.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei.
Recurentul a susţinut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât la data emiterii ordinelor contestate, funcţiile de arbitru, notar de stat și judecător financiar nu erau prevăzute expres în Legea nr.92/1992 pentru a fi luate în calcul la adaosul la indemnizaţia de încadrare lunară.
Din această cauză, reclamantei i s-a luat în calcul numai vechimea în funcţiile prevăzute expres de art.42 și 43 ale legii organice menţionate mai sus.
Critica este neîntemeiată.
Potrivit art.4 alin. (1) din O.U.G. nr.177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraţilor, aceștia beneficiază în raport cu vechime efectivă în funcţiile de judecător, procuror, magistrat asistent la Curtea Supremă de Justiţie sau de personal asimilat magistraţilor, de majorări a indemnizaţiei stabilite conform art.3 alin. (2), calculată în procente la indemnizaţia brută, după cum urmează: de la 5 la 10 ani - 5%; de la 10 la 15 ani - 10% ; de la 15 la 20 ani - 15%; peste 20 de ani - 20%.
Rezultă deci, că în noua reglementare au fost înlăturate noţiunile „în raport cu vechimea efectivă în funcţiile prevăzute la art.42 și 43 alin. (2) din Legea nr.92/1992” și „vechimea în magistratură”.
Sub incidenţa noului text legal, în noţiunea de vechime efectivă, intră toate funcţiile de judecător și procuror, nu numai cele menţionate de art.42 din lege.
Dispoziţiile legale precitate se coroborează cu cele conţinute în art.39 alin. (4) din O.U.G.nr.177/2002, care stabilesc că personalului prevăzut la alin. 1-3, adică inclusiv judecătorilor financiari din sistemul de organe ale Curţii de Conturi, i se aplică în mod corespunzător, dispoziţiile art.4.
Rezultă prin urmare, că perioada în care reclamanta a funcţionat ca judecător financiar la fostul Colegiu jurisdicţional al Camerei de Conturi Dolj, trebuia avută în vedere ca vechime efectivă în funcţia de judecător, precum și perioada în care a funcţionat ca arbitru de stat la fostul Arbitraj de Stat Interjudeţean Craiova.
Sub acest aspect, prima instanţă a reţinut în mod judicios că perioada respectivă reprezintă în fapt și în drept, vechime în funcţia de judecător, cu motivarea că funcţia de arbitru de stat este identică și egală cu funcţia de judecător la instanţele judecătorești de drept comun.
Este semnificativă împrejurarea că după desfiinţarea Arbitrajului de Stat prin Decretul nr.81/1985, competenţa de soluţionare a litigiilor dintre unităţile socialiste de stat a fost atribuită instanţelor judecătorești, iar personalul, transferat în interesul serviciului în cadrul acestor instanţe, beneficiind de aceleași drepturi salariale ca și judecătorii și procurorii.
Recursul a fost respins ca nefondat.