a. Amendă contravenţională. Condiţia îndeplinirii procedurii prealabile aplicării sancţiunii contravenţionale, conform Legii nr. 504/2002 a audiovizualului.
b. Contradictorialitatea motivării sentinţei instanţei de fond. Respectarea principiului individualizării sancţiunii aplicate
Legea nr. 504/2002
O.G. nr. 2/2001
Având în vedere necesitatea
parcurgerii procedurii prealabile aplicării sancţiunii contravenţionale în
materia audiovizualului, această procedură este îndeplinită prin emiterea de
către Consiliul Naţional al Audiovizualului a somaţiei de intrare în legalitate
pentru postul TV sancţionat.
Motivarea sentinţei instanţei de fond este contradictorie, deoarece nu s-a avut
în vedere că, la data judecării cauzei, Legea nr. 504/2002 a fost modificată
prin Legea nr. 402/2003, dispunându-se că actele de sancţionare emise de C.N.A.
sunt supuse controlului instanţei de contencios administrativ, iar
contravenţiilor aplicate de Ministerul Tehnologiei și Informaţiei
Comunicaţiilor li se aplică dispoziţiile O.G. nr. 2/2001.
Pe de altă parte, principiul individualizării sancţiunii a fost respectat,
deoarece, la aplicarea amenzii s-a avut în vedere gravitatea faptei, efectele
acesteia faţă de minorul în cauză și împrejurarea că fuseseră emise șapte
somaţii de respectare a dispoziţiilor privind protecţia minorilor.
I.C.C.J.,
secţia de contencios administrativ și fiscal,
decizia
nr. 8326 din 17 noiembrie 2004
S.C. „N.T.” (România) S.R.L. la 5 martie 2003, a chemat în judecată Consiliul Naţional al Audiovizualului, pentru a se dispune anularea deciziei nr.39/18 februarie 2003 emisă de pârât.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin decizia atacată i s-a aplicat o amendă contravenţională de 250 milioane lei, reţinându-i-se că a încălcat dispoziţiile art.2, 3, 4 și 10 din Decizia nr.78/2002, emisă de CNA, privind protecţia minorilor în cadrul serviciilor de programe.
Reclamanta a susţinut că pârâtul nu a îndeplinit procedura prealabilă aplicării sancţiunii contravenţionale, prevăzută de art.91 alin.1 și 2 din Legea nr.504/2002, întrucât somaţiile publice de intrare în legalitate adresate nu priveau emisiunea „Mașina adevărului”.
Emisiunea în discuţie a fost realizată de producătorul S.C. „Sagitarius S Comunications S.A., în baza contractului de coproducţie nr. 148 din 23 august 2002 încheiat cu S.C. „D.M.” S.R.L., postul B 1 TV neavând posibilitatea de a cenzura această emisiune. Scopul emisiunii a fost acela de a cerceta o anumită situaţie de fapt și de a încerca restabilirea relaţiilor dintre părinte și minor, fiind luate măsuri de protejare a minorului pe tot parcursul emisiunii.
Curtea de Apel București, secţia contencios administrativ a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, conform art. 31 din O.U.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia contencios administrativ, a casat sentinţa cu trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la aceeași instanţă, în baza art.93 alin.2 și 94 din Legea nr. 504/2002.
Prin acţiunea înregistrată la curtea de apel la 25 martie 2003, reclamanta NT(România) S.R.L. a solicitat anularea deciziei din 18 martie 2003, prin care, pârâtul a dispus reducerea cuantumului amenzii aplicate prin decizia nr. 39 din 18 februarie 2003, de la 250 milioane lei la 150 milioane lei.
Reclamanta a susţinut că actul atacat este nelegal pentru că pârâtul nu a respectat procedura specială reglementată de lege, privind somaţia de intrare în legalitate și a stabilit sancţiunea pe baza unor dispoziţii legale inaplicabile în cauză (art.90 alin. 4 din Legea nr. 504/2002).
Nu a recunoscut niciodată săvârșirea contravenţiei, emisiunea fiind difuzată în scopul cercetării unei situaţii și restabilirii relaţiilor firești între minor și tatăl său, nefiind încălcate în nici un fel interesele copilului.
Curtea de Apel București secţia contencios administrativ prin sentinţa nr.531 din 16 aprilie 2003, a declinat competenţa de soluţionare Judecătoriei Sector 1.
Această hotărâre, a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanţă prin decizia nr.3756 din 7 noiembrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia contencios administrativ.
La 17 februarie 2003, Curtea de apel a admis excepţia de conexitate a celor două cauze, fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 164 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 466 din 9 martie 2004, Curtea de Apel București, secţia contencios administrativ, a admis acţiunile conexe și a anulat deciziile contestate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că potrivit legii, somaţia de intrare în legalitate este o condiţie prealabilă aplicării amenzii contravenţionale și trebuie să cuprindă termene și condiţii precise de intrare în legalitate care în cauză nu există, cele șapte somaţii privind alte emisiuni, nu „Mașina adevărului” din 13 februarie 2003.
Considerând hotărârea nelegală, Consiliul Naţional al Audiovizualului a declarat recurs, susţinând că instanţa a reţinut și interpretat greșit actele probatorii administrate în raport de dispoziţiile legale în domeniu, există contradictorialitate în motivare și a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei și în fond respingerea acţiunilor conexe.
Recursul este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, înainte de aplicarea unei sancţiuni pecuniare există obligaţia emiterii unei somaţii de intrare în legalitate, iar dacă radiodifuzorul nu se conformează acesteia sau încalcă din nou aceleași prevederi, se aplică amenda.
Instanţa, în mod greșit, a reţinut că amenda putea fi aplicată doar dacă somaţia a fost emisă pentru aceeași emisiune, scopul urmărit de legiuitor fiind protejarea minorilor faţă de conţinutul programelor audiovizuale și nu în raport cu o anumită emisiune.
În cauză, s-a făcut dovada că postului B 1 TV îi fuseseră trimise 7 somaţii pentru încălcarea acelorași prevederi privind protecţia minorilor, astfel cerinţa prevăzută de lege a fost realizată de pârât.
În ce privește critica privind contradictorialitatea motivării și aceasta este întemeiată.
Contradictorialitatea motivării constă în faptul că, deși pe de o parte, se susţine că anterior aplicării amenzii era necesară emiterea unei somaţii (pentru aceeași emisiune, ce practic nu s-ar putea realiza decât în cazul reluării ei), pe de altă parte, apreciază că potrivit art. 10 din O.G. nr. 2/2001, dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenţii, sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie în parte.
Or, la data judecării cauzei, art.93 din Legea 504/2002 fusese modificat prin Legea 402/2003, dispunându-se că actele de sancţionare emise de CNA sunt supuse controlului instanţei de contencios administrativ, iar contravenţiilor aplicate de Ministerul Tehnologiei și Informaţiei Comunicaţiilor li se aplică dispoziţiile O.G. nr. 2/2001.
În ce privește caracterul personal al sancţiunii contravenţionale, apărare formulată de reclamantă, care susţine că emisiunea în discuţie a fost realizată de producătorul S.C. „SSC” S.A., postul B 1 TV neavând posibilitatea de a cenzura emisiunea, se reţine că nu este întemeiată, întrucât radiodifuzorul are responsabilitate editorială pentru alcătuirea serviciilor de programe, conform art. 1 lit. c) și art. 91 din Legea nr. 504/2002.
Prin decizia iniţială recurenta-reclamantă a fost sancţionată cu 250 milioane, iar prin contestaţie aceasta a fost redusă la 150 milioane lei.
Cu privire la individualizarea sancţiunii se reţine că este legală, la aplicarea amenzii s-a avut în vedere gravitatea faptei, efectele acesteia faţă de minorul în cauză și împrejurarea că fuseseră emise șapte somaţii de respectare a dispoziţiilor privind protecţia minorilor.
În consecinţă, recursul a fost admis.