Magistrat pensionar. Neluarea în calcul la actualizarea pensiei de serviciu a adaosului la indemnizaţia de încadrare și a sporului de 15% pentru condiţii deosebite de muncă. Recunoașterea adaosului pentru magistraţii pensionari. Legalitatea neacordării sporului de 15%.
O.G. nr. 177/2002
În conformitate cu dispoziţiile art.2 alin.1
din Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din
organele autorităţii judecătorești, magistraţii au dreptul la o indemnizaţie de
încadrare lunară în raport de nivelul instanţelor și parchetelor și cu vechimea
în magistratură.
Coeficienţii de multiplicare pe baza cărora se stabilește indemnizaţia de
încadrare reprezintă baza de calcul, iar potrivit art.5 alin.1 și 3 din aceeași
lege, magistraţii beneficiază de un adaos la indemnizaţia de încadrare, care se
ia în calcul la stabilirea pensiilor.
Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.177/2002, s-a reglementat în mod
explicit dreptul magistraţilor pensionaţi de a li se lua în calcul, la
actualizarea pensiei de serviciu și adaosul la indemnizaţia de încadrare,
indiferent de data pensionării lor.
Art.30 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului
nr.177/2002 prevede: „pentru condiţii deosebite, grele, vătămătoare sau
periculoase, la instanţele judecătorești și la parchete, se acordă un spor de
15% din indemnizaţia brută lunară, proporţional cu timpul lucrat în aceste
condiţii”, ceea ce duce la concluzia că el se acordă în măsura în care persoana
care beneficiază de acest spor a lucrat în condiţii deosebite.
Un asemenea spor nu a fost prevăzut de legislaţia în vigoare până la data
pensionării reclamantului care deci, nu a beneficiat de el. Acordarea în
prezent a sporului este condiţionată de stabilirea pe baza unei expertize de
specialitate a existenţei unor condiţii de muncă deosebite, inclusiv a unui
nivel al toxicităţii, care diferă de la o instanţă (sau parchet) la alta,
sporul fiind și limitat în timp.
I.C.C.J.,
Secţia de contencios administrativ și fiscal,
decizia
nr.8562 din 29 noiembrie 2004
B.M. a chemat în judecată Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, solicitând obligarea acestuia la actualizarea corectă a pensiei de serviciu, ca urmare a Ordonanţei Guvernului nr.83/2000, a Hotărârii Guvernului nr.403/2001 și a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 187/2001, respectiv la datele de 1 noiembrie 2000, 1 aprilie 2001 și 1 ianuarie 2002, prin includerea în calculul pensiei a adaosului pentru vechimea în magistratură de 20% și a sporului pentru condiţii deosebite de 15%.
Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtului să comunice Casei Naţionale de Pensii, noul cuantum al pensiei de serviciu în vederea plăţii diferenţelor cuvenite.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie și că actualizarea pensiei sale de serviciu la data de 1 noiembrie 2000 s-a efectuat numai în raport de indemnizaţia de bază de încadrare, fără a se ţine seama de cele două sporuri amintite în petitul acţiunii, prevăzute în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.113/2000.
Aceste sporuri făceau parte din venitul net al magistraţilor în activitate, la data de 1 noiembrie 2000.
Deși conform Hotărârii Guvernului nr.403/2001, salariile personalului bugetar au fost majorate la data de 1 aprilie 2001, pârâtul nu i-a aplicat această actualizare, de care au beneficiat doar magistraţii în activitate.
În același fel s-a procedat și la 1 ianuarie 2002 în urma apariţiei Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 187/2001.
Curtea de Apel București, Secţia contencios administrativ a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârât și a admis acţiunea. A recunoscut reclamantului dreptul pentru actualizarea pensiei de serviciu prin includerea în baza de calcul a adaosului pentru vechimea în magistratură de 20% și a sporului pentru condiţii deosebite de muncă de 15%.
A obligat pârâtul să comunice Casei Naţionale de Pensii câștigul net al unui magistrat în activitate cu funcţie similară celei pe care a exercitat-o reclamantul, având în vedere cele două sporuri la datele de 1 noiembrie 2000, 1 aprilie 2001 și 1 ianuarie 2002, în vederea plăţii diferenţelor rezultate către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că indemnizaţia de încadrare lunară, adaosul pentru vechimea în magistratură și sporul pentru condiţii deosebite de muncă nu pot fi separate întrucât, împreună reprezintă unica formă de remunerare și totodată baza pentru stabilirea drepturilor și obligaţiilor care se determină în raport de venitul salarial.
Sporurile în discuţie au fost prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.113/2000, în vigoare la data de 1 noiembrie 2000. Cum acestea fac parte din venitul net al magistraţilor în activitate, conform art. 105 alin.1 și 5 din Legea nr.92/1992, trebuiau să fie comunicate organului de pensii în vederea actualizării pensiei reclamantului.
Considerând hotărârea nelegală Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a declarat recurs și a solicitat în principal admiterea și casarea sentinţei cu trimitere spre competentă soluţionare tribunalului, iar în subsidiar, casarea sentinţei și în fond respingerea acţiunii.
Se susţine că, în mod greșit s-a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada 1 noiembrie 2000 – 18 februarie 2001, că în speţă este vorba de un litigiu privitor la pensie, or, potrivit art.155 lit.e și f din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, tribunalul soluţionează în primă instanţă litigiul.
În mod greșit s-a admis acţiunea, deoarece reclamantul nu poate beneficia concomitent de coeficientul de multiplicare și de adaosul la indemnizaţia de încadrare. Legiuitorul a avut în vedere două situaţii și anume:
-pensii deja stabilite la data intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr.83/2000;
-pensii care se vor stabili după data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Instanţa nu a avut în vedere împrejurarea că vechimea în muncă a reclamantului și sporul pentru condiţii deosebite de muncă au fost deja luate în calcul la stabilirea coeficientului de multiplicare, corespunzător funcţiei îndeplinite, pe baza căruia s-a făcut actualizarea pensiei magistraţilor.
Sporul pentru condiţii deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase prevăzut de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.177/2002 nu se poate da reclamantului care este pensionar, el se acordă numai persoanelor aflate în activitate care lucrează în condiţii deosebite.
Recursul este fondat.
Sub aspect procesual și în conformitate cu principiul disponibilităţii, care guvernează procesul civil, reclamantul a stabilit cadrul procesual, determinând limitele cererii sale, obiectul acţiunii și persoana chemată în judecată.
Întemeindu-și acţiunea pe dispoziţiile Legii nr.29/1990 și ale art. 103 din Legea nr.92/1992, reclamantul-intimat a solicitat recunoașterea unui drept, obligaţia pârâtului-recurent să actualizeze corect pensia sa de serviciu conform unor norme legale pe care le-a indicat și să execute o hotărâre judecătorească, ceea ce se încadrează în condiţiile de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, prevăzute de dispoziţiile art.1 din legea contenciosului administrativ.
Dată fiind și calitatea pârâtului de autoritate publică centrală, competenţa materială de soluţionare a cauzei sub aspect funcţional este atrasă în conformitate cu dispoziţiile art.3 pct.1 C. proc. civ. în favoarea Curţii de Apel București – Secţia contencios administrativ. În consecinţă, critica din recurs privind încălcarea competenţei de soluţionare a cauzei nu poate fi primită.
În mod justificat instanţa a respins și excepţia prescrierii dreptului la acţiune invocată de pârât întrucât conform art.8 din Decretul nr. 167/1958 (privind prescripţia extinctivă), prescrierea dreptului la acţiune în repararea pagubei curge de la data când cel în cauză a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba.
În speţă, termenul începe să curgă de la data de 2 februarie 2001, iar acţiunea a fost formulată la 18 februarie 2004.
Pe fondul cauzei, se reţine că soluţia recurată este deficitară în privinţa actualizării pensiei reclamantului cu includerea sporului pentru condiţii deosebite de muncă, de 15% și este legală în ce privește actualizarea pensiei de serviciu prin includerea în calcul a adaosului pentru vechimea în magistratură, potrivit următoarelor:
În conformitate cu dispoziţiile art.2 alin.1 din Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătorești, magistraţii au dreptul la o indemnizaţie de încadrare, lunară în raport de nivelul instanţelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură.
Coeficienţii de multiplicare pe baza cărora se stabilește indemnizaţia de încadrare, reprezintă baza de calcul, iar potrivit art.5 alin.1 și 3 din aceeași lege, magistraţii beneficiază de un adaos la indemnizaţia de încadrare, care se ia în calcul la stabilirea pensiilor.
Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.177/2002, privind salarizarea și alte drepturi materiale ale magistraţilor, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2003, s-a reglementat în mod explicit dreptul magistraţilor pensionaţi de a li se lua în calcul, la actualizarea pensiei de serviciu și majorarea (adaosul) la indemnizaţia de încadrare, indiferent de data pensionării lor.
Pe de altă parte, conform art.103 alin.5 din Legea nr.92/1992, pentru organizarea judecătorească, cu modificările ulterioare, -Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, avea obligaţia să dispună, din oficiu, măsurile necesare pentru comunicarea datelor în vederea actualizării pensiei reclamantului.
Constatându-se că acesta nu și-a îndeplinit obligaţia ce-i incumba, legal, instanţa a recunoscut reclamantului dreptul la actualizarea pensiei de serviciu prin includerea în baza de calcul a adaosului pentru vechimea în magistratură de 20% și a obligat pârâtul să comunice Casei Naţionale de Pensii relaţiile necesare pentru recalculare.
Prin art.30 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.177/2002, s-a prevăzut: „pentru condiţii deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase, la instanţele judecătorești și la parchete, se acordă un spor de 15% din indemnizaţia brută lunară, proporţional cu timpul lucrat în aceste condiţii”, ceea ce duce la concluzia, că el se acordă în măsura în care persoana care beneficiază de acest spor a lucrat în condiţii deosebite.
Un asemenea spor nu a fost prevăzut de legislaţia în vigoare până la data pensionării reclamantului care deci, nu a beneficiat de el.
Acordarea în prezent a sporului este condiţionată de stabilirea pe baza unei expertize de specialitate a existenţei unor condiţii de muncă deosebite, inclusiv a unui nivel al toxicităţii, care diferă de la o instanţă (sau parchet) la alta.
Sporul are și un caracter limitat în timp, iar plata lui încetează ori de câte ori nu mai subzistă condiţiile de muncă deosebite care au justificat acordarea lui prin decizia conducătorului autorităţii sau instituţiei publice competente.
Prin urmare, recursul a fost admis.