Cetăţean străin. Respingerea cererii de stabilire a domiciliului în România. Acţiune în contenciosul administrativ. Neîndeplinirea procedurii administrative prealabile
Index alfabetic : Acţiune în contenciosul administrativ
Cetăţean străin
Procedura administrativă prealabilă
Stabilirea domiciliului în România
H.G. nr. 476/2001, art. 39 alin. 5
Legea nr. 123/2001
Legea nr. 29/1990, art. 5
Art.39 alin. (5) din H.G. nr.476/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.123/2001 privind regimul străinilor în România prevede că „respingerea cererii de stabilire a domiciliului în România poate fi contestată de străin pe calea contenciosului administrativ”.Rezultă de aici că o acţiune în contencios administrativ poate fi formulată numai cu respectarea cerinţelor prevăzute de Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ.
I.C.C.J., secţia de contencios administrativ și fiscal,
decizia nr. 8707 din 3 decembrie 2004
Notă: Legea nr. 92/1992 a fost abrogată de Legea nr.303/204 și Legea nr.304/2004. Legea nr. 123/2001 și H.G. nr. 476/2001 au fost abrogate de O.U.G. nr. 194/2002.
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secţia comercială și de contencios administrativ, cetăţeanul iordanian M.S.M.W. a formulat contestaţie împotriva adresei prin care i-a fost respinsă cererea de stabilire a domiciliului în România, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei și Internelor.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a intrat în România legal în anul 1992, având soţia cetăţeană română și trei copii născuţi din căsătoria cu aceasta și are o afacere comercială și apartament proprietatea sa în România.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială și de contencios administrativ a admis acţiunea și a anulat decizia Ministerului Administraţiei și Internelor de respingere a cererii de stabilire a domiciliului în România formulată de contestator și comunicată acestuia la 24 ianuarie 2003 cu adresa Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanei Bacău nr.1489016/2003.
A admis cererea de stabilire a domiciliului în România formulată de contestator și a aprobat ca solicitantul să-și stabilească domiciliul în România la adresa ultimei reședinţe declarate.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că existenţa sa ca rezident căsătorit cu o cetăţeană română și ca persoană desfășurând o activitate comercială care nu s-a dovedit ilicită, îl îndreptăţesc să solicite stabilirea domiciliului.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs Ministerul Administraţiei și Internelor, motivând, în esenţă, că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de lege.
Recursul este întemeiat.
Art.39 alin. (5) din H.G. nr.476/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.123/2001 privind regimul străinilor în România prevede că „respingerea cererii de stabilire a domiciliului în România poate fi contestată de străin pe calea contenciosului administrativ”.Rezultă de aici că o acţiune în contencios administrativ poate fi formulată numai cu respectarea cerinţelor prevăzute de Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ.
Intimatul reclamant avea obligaţia ca în termen de 30 de zile de la comunicarea răspunsului autorităţii administrative, să se adreseze acesteia pentru anularea actului emis. Termenul de 30 de zile prevăzut de art.5 alin. (1) din Legea nr.29/1990 este un termen de prescripţie, depășirea lui având ca efect pierderea dreptului subiectiv de a cere anularea actului administrativ sau obligarea la eliberarea lui în instanţă.
În speţă nu s-a făcut dovada existenţei unei situaţii de natura celor prevăzute de art.103 C. proc. civ., deci reclamantul nu mai avea dreptul de a introduce recursul administrativ și implicit nici acţiunea în justiţie, care este condiţionată de procedura administrativă prealabilă. Recursul a fost admis.