Magistrat pensionar. Recalcularea pensiei de serviciu. Neincluderea adaosului la indemnizaţia de încadrare pentru vechimea în magistratură
Index alfabetic : Magistrat
Pensie de serviciu
Adaos la indemnizaţia de încadrare
Vechime în magistratură
Legea nr. 50/1995, art. 5 alin. 1
O.U.G. nr. 177/2002, art. 17
Art.5 alin. (1) din Legea nr.50/1996 prevede că magistraţii beneficiază de un spor de stabilitate în magistratură, calculat la salariul de bază, pentru o vechime de peste 20 de ani acest spor fiind de 20%.
Prin art.7 din O.U.G. nr.177/2002 s-a prevăzut dreptul la recalcularea pensiei de serviciu pentru magistraţii pensionari prin luarea în considerare și a majorării indemnizaţiei cu 20% pentru vechimea în magistratură de peste 20 de ani.
I.C.C.J., secţia de contencios administrativ și fiscal,
decizia nr. 8728 din 3 decembrie 2004
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secţia de contencios administrativ la 10 decembrie 2001, reclamantul P.C. a chemat în judecată Casa Naţională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale solicitând obligarea acesteia să nu-i impoziteze de două ori pensia de serviciu, să-i actualizeze pensia de serviciu în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (5) din Legea nr.92/1992 și să-i plătească diferenţele cuvenite cu începere de la 1 iulie 2000, actualizate cu coeficientul de inflaţie.
În cauză a fost introdusă și Casa de Pensii a municipiului București, cea care are atribuţii în calcularea pensiei și în restituirea sumelor pretins reţinute ilegal.
Urmare decesului reclamantului P.C., în cauză au fost introduși moștenitorii acestuia P.M., soţie supravieţuitoare, P.M.L., fiică și P.L., fiu, care au continuat procesul.
Prin sentinţa civilă nr.1552 din 8 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secţia de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea și a obligat pârâtele să recalculeze pensia de serviciu a reclamantului prin luarea în considerare și a adaosului (majorării) de 20% pentru vechimea în magistratură de peste 20 de ani, pentru perioada 1 noiembrie 2000 - 13 martie 2003. A obligat pârâtele să plătească moștenitorilor reclamantului defunct diferenţele de pensie ce i se cuvin pentru perioada 1 noiembrie 2000-13 martie 2003, la care să se adauge indicele de inflaţie intervenit în această perioadă, raportat la fiecare lună. A respins capătul de cerere privitor la neimpozitarea de două ori a pensiei de serviciu, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că P.C. a avut vechime de peste 20 de ani în funcţia de procuror, astfel că trebuie să se aibă în vedere la stabilirea pensiei și adaosul de 20% reprezentând sporul de stabilitate în magistratură.
Împotriva sentinţei susmenţionate au declarat recurs atât moștenitorii reclamantului, respectiv P.M., P.M.L. și P.L. cât și pârâtele Casa de Pensii a municipiului București și Casa Naţională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
P.M., P.M.L. și P.L. au susţinut, în esenţă, că hotărârea pronunţată este netemeinică și nelegală în ce privește cel de-al doilea capăt de cerere referitor la neimpozitarea de două ori a pensiei.
În recursurile lor, instituţiile pârâte au susţinut că pensia de urmaș nu se actualizează odată cu modificarea salariilor de bază ale magistraţilor, iar Casa de Pensii a municipiului București a susţinut că nu are atribuţii în stabilirea venitului net și nici în actualizarea pensiei de serviciu.
Recursurile sunt nefondate.
Se reţine că prin O.G. nr.73/1999 privind impozitul pe venit s-a dispus că și pensiile de la un anumit cuantum să fie impozitate, indiferent de domeniul în care au lucrat pensionarii anterior pensionării.
Până în anul 1991 salariile se aveau în vedere ca fiind nete, deoarece impozitarea se făcea asupra întregului fond de salarii al unei unităţi, nu pentru fiecare salariat în parte.
Din 1991 și până în prezent în evidenţe apare salariul brut și salariul net, cel net reprezentând diferenţa dintre salariul brut și impozitul pe salariu.
Astfel, la calculul pensiei tuturor pensionarilor s-a avut în vedere, în funcţie de perioada luată ca bază de calcul, salariul tarifar (care în realitate era salariul net) până în anul 1991 și salariul net după aceea, nu numai în ce privește magistraţii pensionaţi.
Conform prevederilor art. 103 alin. (5) din Legea nr.92/1992 pensiile magistraţilor se actualizează în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraţilor în activitate.
Art.5 alin. (1) din Legea nr.50/1996 prevede că magistraţii beneficiază de un spor de stabilitate în magistratură, calculat la salariul de bază, pentru o vechime de peste 20 de ani acest spor fiind de 20%.
Prin art.7 din O.U.G. nr.177/2002 s-a prevăzut dreptul la recalcularea pensiei de serviciu pentru magistraţii pensionari prin luarea în considerare și a majorării indemnizaţiei cu 20% pentru vechimea în magistratură de peste 20 de ani.
Deoarece nejustificat nu i s-a luat în calculul pensiei reclamantului și adaosul de 20%, în mod întemeiat s-a dispus obligarea pârâtelor să-i calculeze pensia ce i se cuvenea, având în vedere și acest spor și să plătească moștenitorilor reclamantului diferenţele ce i se cuveneau, la care să se calculeze indicele de inflaţie intervenit în această perioadă de timp.
Întrucât motivele de recurs formulate în cauză nu sunt de natură să ducă la casarea hotărârii atacate, sentinţa instanţei de fond fiind legală și temeinică, toate cele trei recursuri declarate au fost respinse ca nefondate.