Persoane persecutate etnic. Noţiunea de persoană strămutată
Legea nr.189/2000
Prin „persoană strămutată” în sensul Legii nr.
189/2000 se înţelege acea persoană care a fost obligată din motive etnice,
să-și schimbe domiciliul. În această categorie de persoane se incluzând și cele
născute pe teritoriul Ardealului de Nord care au fost expulzate ori s-au
refugiat ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940, și ca o
consecinţă a persecuţiei etnice exercitate de regimul maghiar instaurat după
semnarea acestui act.
I.C.C.J., Secţia de contencios administrativși fiscal,
decizia nr.8844 din 9 decembrie 2004
Prin acţiunea înregistrată la 23 septembrie 2003, reclamantul M.G.G. a solicitat să se dispună anularea Hotărârii nr.5.708 din 13 august 2003 a Comisiei constituită în cadrul Casei Judeţene de Pensii Neamţ, să se constate calitatea sa de persoană persecutată din motive etnice și acordarea drepturilor prevăzute de art.1 din Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bacău – Secţia Comercială și de Contencios Administrativ a respins ca nefondată acţiunea, reţinând că situaţia reclamantului nu se încadrează în noţiunea de „persecutat din motive etnice”, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că, în mod greșit, instanţa a respins acţiunea, deși erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute de ea, persoana cetăţean român care a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin „persoană strămutată” în sensul legii, se înţelege acea persoană care a fost obligată din motive etnice, să-și schimbe domiciliul, în această categorie de persoane incluzându-se și cele născute pe teritoriul Ardealului de Nord care au fost expulzate ori s-au refugiat, ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940, și ca o consecinţă a persecuţiei etnice exercitate de regimul maghiar instaurat după semnarea acestui act.
În speţă, comunele Bicazu Ardelean, Bicaz-Chei și Dămuc –care la acea dată (30 august 1940) aparţineau judeţului Ciuc – au fost cedate Ungariei, iar locuitorii – cetăţeni români care voiau să-și păstreze cetăţenia erau obligaţi ca într-un termen de un an să treacă în teritoriul liber, românesc (neocupat), să se refugieze astfel pentru a scăpa de persecuţia etnică a regimului maghiar.
Recurentul-reclamant a părăsit localitatea de domiciliu –Bicazu Ardelean aflată sub regim maghiar, mutându-se într-o localitate tot din teritoriul ocupat de Ungaria-Praid, motivul autorităţilor de a muta populaţia fiind de asigurare a frontierelor și de protecţie a populaţiei într-o zonă în care se desfășurau operaţiuni de război.
Ca atare, se constată că recurentul nu a fost persoană persecutată din motive etnice, în sensul art.1 lit.c din Legea nr. 189/2000, încât în mod legal instanţa a respins acţiunea.
Așa fiind, recursul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat