T.V.A. Decizie de obligare a Corpului Gardienilor Publici la plata T.V.A.-lui în cazul contractelor privind paza agenţilor economici privaţi. Instituţie publică. Legalitatea deciziei. Distorsiune concurenţială.
Legea nr.345/2002
În conformitate cu prevederile
art.2 alin.5 din Legea nr. 345/2002, instituţiile publice sunt considerate
persoane impozabile pentru operaţiunile efectuate, inclusiv cele prevăzute în
alin.4, în cazurile în care tratarea lor ca persoane neimpozabile pentru aceste
operaţiuni conduce la distorsiuni concurenţiale.
În cazul contractelor privind
paza agenţilor economici privaţi se creează distorsiune concurenţială,
întrucât neincluzându-se T.V.A. în onorariul încasat de Corpul
Gardienilor Publici, sunt dezavantajaţi ceilalţi agenţi economici prestatori de
serviciu de pază și protecţie.
Astfel, potrivit art.2 alin.4 lit.b din Normele aprobate prin H.G.nr.598/2002,
instituţiile publice sunt considerate persoane impozabile pentru activităţile desfășurate,
chiar în calitate de autoritate publică, în situaţia în care aceste activităţi
mai sunt desfășurate și de alţi operatori economici.
I.C.C.J., Secţia de
contencios administrativ și fiscal,
decizia nr.9094 din 17
decembrie 2004.
Reclamantul Corpul Gardienilor Publici Botoșani a formulat acţiune împotriva pârâtului Ministerul Finanţelor Publice- Autoritatea Naţională de Administrare Fiscală, solicitând ca în contradictoriu cu acesta să fie anulată Decizia nr.101/2004 și suspendarea executării cauzei până la soluţionarea acţiunii, iar la 1 iunie 2004 a completat acţiunea în sensul că a solicitat și anularea în parte a procesului-verbal nr.286 din 19 februarie 2004 încheiat de reprezentanţii Direcţiei Controlului Fiscal Botoșani, respectiv pct.2, care se referă la obligaţia plăţii T.V.A.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că prin interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor Legii nr.345/2002, pârâtul a obligat Corpul Gardienilor Publice Botoșani, conform procesului-verbal nr.286 din 19 februarie 2004, la plata sumei de 5.604.249.391 lei cu titlu de T.V.A., la dobânda aferentă de 976.722.960 lei și la 296.369.759 lei penalităţi de întârziere. A mai susţinut reclamantul, că nu poate fi încadrat în categoria plătitorilor de T.V.A., deoarece activitatea sa nu creează distorsiuni concurenţiale, fiind o instituţie publică de interes judeţean, având un regulament propriu de organizare.
Curtea de Apel Suceava, Secţia comercială și de contencios administrativ a admis acţiunea și a dispus anularea în parte a procesului-verbal nr.286/2004 și a Deciziei nr.101/2004 privind plata T.V.A. aferentă perioadei 1 iunie 2002 – 31 decembrie 2003, în sensul exonerării reclamantului de plata sumelor de 5.604.249.391 lei T.V.A. și 976.722.960 lei dobânzi și respectiv 296.369.759 lei penalităţi de întârziere.
Instanţa de fond a reţinut că, în cauză, nu sunt aplicabile prevederile art.2 alin.5 din Legea nr.345/2002 privind T.V.A., că nu au fost dovedite cazurile de distorsiuni concurenţiale sau existenţa unor societăţi comerciale cu activităţi similare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Botoșani în nume propriu și în numele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, criticând sentinţa Curţii de Apel Suceava- Secţia contencios administrativ, ca fiind nelegală, în sensul că prin interpretarea eronată și aplicarea greșită a actelor normative, în speţă Legea nr.345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată și H.G.598/2002 pentru aprobarea Normelor de aplicare a actului normativ cadru, a stabilit că reclamantul intimat nu este plătitor de TVA.
Recursul este fondat.
Prin contestaţia adresată Ministerului Finanţelor Publice împotriva procesului-verbal nr.286 din 20 februarie 2004 încheiat de Direcţia Controlului Fiscal Botoșani, reclamantul intimat a solicitat anularea pct.2 în care s-a constatat că este dator la buget cu suma de 5.604.249.391 lei reprezentând contravaloarea T.V.A. neachitată și la dobânzile și penalizările aferente, susţinând nelegalitatea acestei constatări. Contestaţia a fost respinsă de către Ministerul Finanţelor Publice, prin Decizia nr.101/2004, cu motivarea, în esenţă, pentru perioada verificată, 1 iunie 2002 – 31 decembrie 2003, că reclamantul este o instituţie publică supusă impozitării pentru operaţiunile efectuate, deoarece activitatea ce o desfășoară este specifică și altor operatori economici, iar exceptarea sa constituie tratament fiscal preferenţial, rezultând distorsiuni concurenţiale.
Problema care se impune a fi rezolvată este aceea dacă Corpul Gardienilor Publici datorează T.V.A. în temeiul art.2 alin.5 din Legea nr.345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată.
În conformitate cu prevederile art.2 alin.5, instituţiile publice sunt considerate persoane impozabile pentru operaţiunile efectuate, inclusiv cele prevăzute în alin.4, în cazurile în care tratarea lor ca persoane neimpozabile pentru aceste operaţiuni conduce la distorsiuni concurenţiale. Instituţiile publice sunt considerate persoane impozabile pentru activităţile menţionate în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.
Pentru unităţile de interes public beneficiare ale contractelor de prestări de servicii încheiate de reclamantul intimat conform Hotărârii nr.23 din 3 martie 2004 adoptată de Consiliul Judeţean Botoșani, acesta îndeplinește nu numai activitate de protecţie și pază a bunurilor și obiectivelor, ci asigură și apărarea ordinii și liniștii publice. În acest caz, cele două activităţi nu pot fi disociate având în vedere că beneficiarii sunt unităţi de interes public, în acest sens fiind prevederile art.9 și 11 din Legea nr.26/1993 privind înfiinţarea, organizarea și funcţionarea Corpului Gardienilor Publici.
În situaţia beneficiarilor unităţi de interes public, prestarea serviciilor de pază și protecţie care include și apărarea ordinii și liniștii publice, nu poate fi efectuată și asigurată de alţi prestatori operaţionali, astfel că în aceste cazuri nu se naște distorsiune concurenţială.
Pentru beneficiari agenţi economici privaţi, reclamantul intimat, nu prestează, însă în baza contractelor încheiate decât activitate de pază și protecţie, gardienii publici neavând de asigurat în aceste situaţii ordinea și liniștea publică.
În cazul contractelor privind paza agenţilor economici privaţi se creează distorsiune concurenţială, întrucât neincluzându-se T.V.A. în onorariul încasat de Corpul Gardienilor Publici, sunt dezavantajaţi ceilalţi agenţi economici prestatori de serviciu de pază și protecţie.
Se constată astfel că, potrivit art.2 alin.4 lit.b din Normele aprobate prin H.G.nr.598/2002, instituţiile publice sunt considerate persoane impozabile pentru activităţile desfășurate, chiar în calitate de autoritate publică, în situaţia în care aceste activităţi mai sunt desfășurate și de alţi operatori economici.
În actul de control se consemnează că în judeţul Botoșani sunt și alţi operatori economici care desfășoară activitate de pază și ordine publică.
Faţă de această menţiune se impunea ca instanţa să verifice această precizare, necontestată de părţi, existând în acest sens îndatorirea de a stărui pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice și legale, trebuind a ordona administrarea acestei probe de importanţă certă în dosar, aceasta fiind o cerinţă ce rezultă expres și din art.129 (5) C. proc. civ..
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că obligaţia de plată a T.V.A. se aplică pentru veniturile realizate de reclamantul intimat din prestările de serviciu efectuate către agenţi economici privaţi, astfel că potrivit acestei reţineri, în cauză, este necesar a se prezenta contractele încheiate cu agenţii economici privaţi în perioada supusă controlului și efectuarea unei expertize contabile prin care să se stabilească în concret obligaţia legală de plată a T.V.A., urmând a se avea în vedere dispoziţiile art.9 alin.(3) din Legea nr.345/2002.
În raport de considerentele expuse, recursul a fost admis.