Pensie de serviciu.Magistrat care își continuă activitatea. Data plăţii pensiei
Magistratul dobândește calitatea de pensionar și dreptul
de a primi pensia de serviciu la încetarea activităţii, iar nu de la data
deciziei prin care s-a calculat pensia de serviciu, fără a fi pusă în plată.
(Secţia de contencios administrativ,
decizia nr.49 din 15 ianuarie 2003)
Reclamantul T.A. a chemat în judecată Direcţia Generală de Muncă și Protecţie Socială a judeţului Suceava, solicitând obligarea la plata sumei de 102.790.940 lei, reprezentând pensia pentru munca depusă și limită de vârstă pe perioada 1.07.1998 – 31.12.2000, precum și suma care va rezulta din recalcularea pensiei în raport de evoluţia salariului de bază al magistraţilor, cu sporul de vechime în magistratură și prin luarea în considerare a perioadelor în care a îndeplinit funcţiile de jurisconsult și de consilier juridic.
Curtea de Apel Suceava, Secţia comercială și de contencios administrativ, a
respins acţiunea ca nefondată, reţinând că reclamantul nu este în drept să primească
pensia stabilită de pârâtă decât după data încetării activităţii și că, refuzul
astfel motivat de pârâtă este conform prevederilor art.51 din Legea nr.3/1977.
Împotriva acestei sentinţe și în termen legal, reclamantul a declarat recurs.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurentul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă și intimata a stabilit drepturile de pensie prin decizia nr.189.514/ 26.06.1998.
După înscrierea sa la pensie, recurentul și-a continuat activitatea și instanţa de fond a constatat judicios că, intimata nu avea obligaţia de plată a pensiei, întrucât nu a intervenit o încetare a activităţii prin desfacerea contractului de muncă. Soluţia instanţei de fond este conformă dispoziţiilor art.51 alin.1 din Legea nr.3/1977 care prevăd că pentru salariaţi, pensiile se plătesc de la data desfacerii contractului de muncă.
Excepţia de neconstituţionalitate invocată de către recurent a fost examinată de Curtea Constituţională, care prin decizia nr.222 din 11.07.2002, a constatat că sunt neîntemeiate criticile formulate.
Susţinerea recurentului privind vătămarea adusă de intimată dreptului său de a cumula pensia cu salariul, drept recunoscut de art.3 din Legea nr.2/1991, este nefondată.
Potrivit acestei reglementări, dreptul de a cumula pensia cu salariul este prevăzut numai în cazul reangajării persoanei pensionate.
Cum recurentul nu a încetat activitatea și nu a dobândit calitatea de pensionar de la data întocmirii deciziei sale de pensie, continuarea activităţii nu poate fi asimilată situaţiei de angajare după pensionare, astfel încât nu sunt întrunite condiţiile textului de lege, invocat greșit prin acţiune ca temei pentru plata drepturilor de pensie în perioada 1 iulie 1998 – 31 martie 2001, anterior desfacerii contractului de muncă.
Faţă de considerentele expuse, recursul a fost respins.