Funcţie publică. Reorganizarea instituţiei. Încetarea funcţiei. Caz în care nu este posibilă încadrarea în alt post, conform art.92 lit.d din Legea nr.188/1999
În cazul în care s-au adus la îndeplinire obligaţiile
legale de a se face demersuri pentru a se asigura un alt post, conform art.92
lit.d din Legea nr.188/1999, pentru funcţionarul public eliberat din funcţie,
dar n-au existat posturi libere, nu trebuie considerat nelegal actul de
încetare a funcţiei.
(Secţia de contencios administrativ,
decizia nr.116 din 17 ianuarie 2003)
Reclamantul G. E. a chemat în judecată Inspectoratul de Protecţie a Mediului Brașov și pe D. A., pentru anularea actului administrativ de încetare a funcţiei și reintegrarea sa în funcţie.
Curtea de apel Brașov, având în vedere art.92 lit.d din Legea nr.188/1999, a
respins acţiunea ca neîntemeiată, pârâtul I.P.M Brașov dovedind că s-a produs o
reorganizare a instituţiei și că s-au redus posturi de natura celui ocupat de
reclamant. Cât privește a doua condiţie legală pentru validarea deciziei în
cauză, instanţa a constatat că pârâta a făcut demersuri la Agenţia Naţională a
Funcţionarilor Publici, ca și la A.J.O.F.M. Brașov, în scopul oferirii unui
post corespunzător reclamantului, dar ambele au răspuns că nu dispun de locuri
de muncă vacante.
Instanţa a reţinut că lipsa posturilor vacante nu este imputabilă instituţiei, care a suferit o ireversibilă reorganizare și că s-a demonstrat preocuparea de a-i face oferta legală reclamantului.
Curtea de apel a arătat că intenţia legiuitoriului de a oferi garanţia unui post funcţionarului public, nu poate paraliza activitatea unei instituţii, supusă, în mod obligatoriu, reducerii de personal și care din motive obiective (lipsa posturilor vacante) nu poate oferi celui eliberat din funcţie un post corespunzător pregătirii sale.
G. E. a formulat recurs, susţinând că s-au încălcat dispoziţiile art.92 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, întrucât intimaţii Inspectoratul de Protecţie a Mediului Brașov și D.A. nu au făcut aplicarea criteriilor de competenţă pentru personalul care ocupa posturi de natura celui ce urma a se desfiinţa, cu luarea în vedere a evaluării performanţelor profesionale.
S-a mai arătat că instanţa nu s-a preocupat de prevederea legală privind refuzul reclamantului de a accepta oferta A.N.F.P., care în speţă nu a existat, ca o a doua condiţie pe lângă restructurarea postului recurentului.
Recurentul mai precizează că legea stabilește clar ca unitatea să ofere un post corespunzător, iar angajatul să-l refuze pentru a se putea dispune desfacerea contractului de muncă al petentului, astfel încât a apreciat acesta că nu reorganizarea a stat la baza măsurii contestate în cauză, ci alte considerente, eventual disciplinare.
Recursul este neîntemeiat.
Potrivit art.92 lit.d din Legea nr.188/1999 se poate dispune eliberarea din funcţie a funcţionarului, dacă instituţia își reduce personalul ca urmare a reorganizării, prin reducerea unor posturi de natura celui ocupat de funcţionarul public și acesta refuză oferta Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Este de necontestat că la I.P.M. Brașov s-a produs o reorganizare a instituţiei și că s-au redus posturi de natura celui ocupat de reclamant prin depunerea organigramelor anterioare și ulterioare eliberării și a ordinului nr.92/23 ianuarie 2001 al Ministerului Apelor și Protecţiei Mediului.
Este de necontestat că instituţia pârâtă a făcut demersuri la Agenţia
Naţională a Funcţionarilor Publici ca și la A.J.O.F.M. Brașov, în scopul
oferirii unui post corespunzător reclamantului, dar ambele au răspuns că nu
dispun de locuri de muncă vacante.
Unitatea pârâtă nu are nici o culpă în privinţa îndeplinirii obligaţiei legale de a face demersuri pentru oferirea unui post corespunzător recurentului-reclamant.
Pe de altă parte, este cert că reorganizându-se activitatea pârâtei, postul ce fusese ocupat de recurent nu mai există, cu toate consecinţele ce decurg din această situaţie, astfel încât unitatea funcţionează în alte condiţii decât acelea existente anterior reorganizării.
Deci acestea fiind datele cauzei, actul administrativ contestat în cauză nu se poate susţine că este ilegal și să se procedeze la anularea lui și reintegrarea petentului într-un alt post care de fapt, nu mai există.
Așa cum a reţinut instanţa de fond, intenţia legiuitorului de a oferi garanţia
unui post funcţionarului public nu poate paraliza activitatea unei instituţii
supusă reorganizării, instituţie în care lucrează mai multe persoane și din
bugetul căreia nu poate fi plătită o persoană ce nu mai are loc de muncă în
organigramă.
Recursul a fost respins.