Funcţionar public. Răspundere disciplinară. Ordin de destituire din funcţie. Nearătarea în ordinul atacat a abaterilor disciplinare. Legalitatea ordinului. Destituire din funcţie. Condiţiile de aplicare a sancţiunii disciplinare
Legea nr. 188/1999, art.70, art.72, art.94
Nearătarea in extenso, în
conţinutul actului administrativ atacat, a abaterilor reţinute în sarcina
reclamantului, nu este de natură să ducă la nulitatea actului, deoarece
abaterile au fost menţionate și analizate în cuprinsul actelor care au stat la
baza luării măsurii de destituire din funcţie a reclamantului.
Destituirea din funcţie
se dispune ca sancţiune disciplinară, conform art.94 din Legea nr.188/1999
privind Statutul funcţionarilor publici, în cazul săvârșirii repetate a unor abateri
disciplinare sau atunci când funcţionarul public a fost condamnat printr-o
hotărâre judecătorească definitivă.
(Secţia de contenios
administrativ, decizia nr.200 din 22 ianuarie 2003)
Reclamantul C.M. a chemat în judecată Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cerând anularea Ordinului nr.19 din 20 ianuarie 2002 emis de președintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, prin care reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu destituirea din funcţia publică de conducere, de director general al Casei de Asigurări de Sănătate Galaţi și trecut pe o funcţie publică de execuţie. Totodată, reclamantul a solicitat suspendarea executării ordinului sus-menţionat, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a invocat nelegalitatea ordinului de sancţionare, în sensul că în cuprinsul acestuia nu sunt arătate abaterile în legătură cu care a fost sancţionat și nici prevederile legale pe care se întemeiază sancţiunea aplicată. A mai arătat că emiterea ordinului s-a făcut cu nerespectarea cerinţelor prevăzute de art.94 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, potrivit căruia, destituirea din funcţie se dispune, ca sancţiune disciplinară, în cazul săvârșirii repetate a unor abateri disciplinare sau atunci când funcţionarul public a fost condamnat penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Pe fondul cauzei, cu privire la cele trei abateri reţinute prin procesul-verbal al Comisiei de disciplină a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, reclamantul a arătat următoarele: pentru farmaciile care la data efectuării controlului aveau autorizaţia sanitară de funcţionare expirată, s-au obţinut, în timp util, prelungiri de autorizaţie, deși în contractele de furnizare de servicii medicale și farmaceutice (încheiate în anul 2001) nu a fost trecută valoarea contractului, bugetul alocat asistenţei cu medicamente în tratamentul ambulator nu a fost depășit, iar de activitatea de contractări a instituţiei au răspuns alte persoane cu atribuţii de serviciu.
În acest sens; nu poate fi vorba de punerea în aplicare a unor hotărâri nelegale ale Comisiei paritare de acreditare, întrucât situaţia specială a medicilor de familie care își desfășoară activitatea în localităţile în care numărul de medici de familie existent este sub numărul optim de posturi de medici de familie, a fost stabilită de o comisie formată din membri ai Consiliului de administraţie al Casei de Asigurări de Sănătate și ai Colegiului medicilor.
Curtea de Apel Galaţi, Secţia comercială și de contencios administrativ a dispus suspendarea executării ordinului atacat, până la soluţionarea contestaţiei formulate.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a arătat următoarele:
-partea din raportul de audit nr.1896 din 7 noiembrie 2001 în care sunt cuprinse motivele care au stat la baza sesizării înregistrate la Comisia de disciplină, a fost comunicată reclamantului la primul termen de audiere, respectiv, 20 decembrie 2001, acest fapt fiind recunoscut de reclamant;
-potrivit art.29, alin.(4) din H.G. nr.1083/2001 care reglementează activitatea comisiilor de discplină din instituţiile publice, raportul comisiei de disciplină se înaintează numai conducătorului instituţiei publice, iar nu și funcţionarului public a cărui faptă a fost cercetată;
-referatul comisiei de disciplină în care sunt cuprinse rezultatele cercetării efectuate, a fost comunicat reclamantului la data de 17 ianuarie 2002, aplicarea sancţiunii disciplinare fiind făcută pe baza acestui referat.
Instanţa de fond, Curtea de Apel Galaţi, Secţia comercială și de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.87 din 3 iulie 2002, a respins acţiunea reclamantului ca nefondată, reţinându-se următoarele:
-prin Ordinul nr.19 din 29 ianuarie 2002, președintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate a dispus destituirea reclamantului din funcţia publică de conducere pe care o deţinea la acea dată, și anume, aceea de director general al Casei de Asigurări de Sănătate Galaţi;
-la luarea măsurii destituirii reclamantului, s-a ţinut seama de: raportul de audit privind activitatea desfășurată de Casa de Asigurări de Sănătate Galaţi, în perioada 1 noiembrie 1999 – 31 august 2001; sesizarea adresată Comisiei de disciplină; referatul privind rezultatul cercetării efectuate de Comisia de disciplină; raportul Comisiei de disciplină în care au fost reţinute abaterile disciplinare săvârșite de reclamant, în mod repetat, care a fost adus la cunoștinţa reclamantului și și-a spus punctul de vedere;
-în actele care au stat la baza măsurii destituirii din funcţie sunt evidenţiate abaterile disciplinare săvârșite de reclamant, și anume: derularea unor contracte de furnizare servicii medicale și farmaceutice, deși autorizaţia de furnizare a unor farmacii era expirată, iar reclamantul nu a luat măsuri în vederea notificării acestora cu cel puţin 30 de zile înainte de expirare; încheierea contractelor de furnizare de servicii medicale și farmaceutice s-a făcut fără a se ţine seama de modelul obligatoriu al acestui tip de contract, prevăzut în anexa 1 „k” la Normele metodologice de aplicare a contractului-cadru pentru anul 2001, în sensul că din conţinutul contractului a fost exclusă prevederea referitoare la valoarea contractului, fapt ce a creat greutăţi în determinarea corectă a fondului pentru asistenţă cu medicamente, fiind încălcate, astfel, prevederile art.80 alin.(2) din Legea nr.72/1996 a finanţelor publice, potrivit cărora, efectuarea cheltuielilor se face numai în limitele creditelor bugetare normale aprobate; aplicarea unor hotărâri nelegale ale comisiei paritare de acreditare, constând în aceea că, deși reclamantul cunoștea că această comisie nu are atribuţii în stabilirea medicilor de familie care se exclud de la aplicarea corecţiei de 75%, potrivit art.11 alin.(2) lit.”a”, pct.(3) din Normele metodologice de aplicare a contractului-cadru pentru anul 2000, acesta a pus în aplicare decizia nelegală a comisiei, fapt ce a dus la obţinerea, în mod fraudulos și preferenţial, de către unii medici a unor sume de bani;
-faptul că în conţinutul actului administrativ atacat nu sunt arătate in extenso abaterile reţinute în sarcina reclamantului nu este de natură să ducă la concluzia că actul ar fi lovit de nulitate, întrucât abaterile au fost menţionate în cuprinsul actelor care au stat la baza emiterii ordinului de destituire, iar reclamantul a luat cunoștinţă de acestea în timpul cercetării prealabile, fiind audiat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, reiterând cele susţinute la instanţa de fond și, în plus, arătând că prin sentinţa pronunţată nu s-ar fi ţinut seama de faptul că:
-ordinul de destituire din funcţie emis pe seama sa este nelegal, întrucât nu conţine descrierea abaterilor pentru care a fost sancţionat, nefiindu-i arătat procesul-verbal de audit;
-măsura destituirii din funcţie a fost aplicată cu încălcarea cerinţelor prevăzute de art.94 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici;
-destituirea reclamantului din funcţia deţinută s-a făcut fără avizul Colegiului judeţean al medicilor, fiind încălcată Hotărârea de Guvern nr.312/1999;
-reclamantul, prin notele prezentate comisiei de disciplină, a făcut dovada că
nu poate fi reţinută culpa sa în legătură cu nici una din faptele semnalate și
că aceste fapte nu sunt de natură, prin ele însele, să ducă la
destituirea din funcţie, nefiind întrunite cerinţele prevăzute la art.94 din
Legea nr.188/1999.
Recursul nu este fondat.
În mod corect, instanţa de fond a reţinut că nearătarea in extenso, în conţinutul actului administrativ atacat, a abaterilor reţinute în sarcina reclamantului, nu este de natură să ducă la nulitatea actului, deoarece abaterile au fost menţionate și analizate în cuprinsul actelor care au stat la baza luării măsurii de destituire din funcţie a reclamantului. Acesta a luat cunoștinţă de faptele puse pe seama sa prin raportul de audit nr.1896 din 7 noiembrie 2001, la primul termen de audiere din 20 decembrie 2001, acest fapt fiind recunoscut de reclamant.
Reclamantul nu poate invoca în prezenta cauză necomunicarea procesului-verbal de audit de către Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Galaţi al cărei director era la momentul efectuării controlului, întrucât eventualele contestaţii cu privire la acest aspect trebuie făcute cu respectarea procedurii prevăzute de O.G. nr.119/1999 privind auditul intern și controlul financiar preventiv.
Emiterea ordinului de sancţionare în condiţiile arătate mai sus nu l-a pus pe reclamanat în imposibilitate de a se apăra.
Potrivit art.94 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, destituirea din funcţie se dispune ca sancţiune disciplinară în cazul săvârșirii repetate a unor abateri disciplinare sau atunci când funcţionarul public a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Din raportul comisiei de disciplină rezultă că reclamantul a săvârșit, în perioada controlată, respectiv, 1 noiembrie 1999 – 31 august 2001, un număr de trei abateri disciplinare, acestea, prin gravitatea și consecinţele lor, fiind de natură să ducă la luarea măsurii de destituire din funcţie. Faptele reţinute în sarcina reclamantului sunt în legătură cu exercitarea de către acesta a atribuţiilor privind protejarea fondurilor publice și a patrimoniului public al instituţiei pe care o conducea.
Nu poate fi acceptat nici motivul de recurs privind luarea măsurii de destituire din funcţie fără avizul Colegiului medicilor, întrucât acest aviz este necesar numai în cazul medicilor încadraţi la diferite unităţi sanitare, or, reclamantul a deţinut o funcţie publică de conducere, fiind director general al Casei de Asigurări de Sănătate Galaţi.
Și pe fondul cauzei, soluţia instanţei de fond este legală și temeinică, fiind reţinută, în mod corect, culpa reclamantului în săvârșirea faptelor menţionate în actele care au stat la baza luării măsurii de destituire din funcţie, așa cum acestea sunt arătate în actul administrativ atacat. Astfel:
-reclamantul în calitate de director general al instituţiei publice supuse inspecţiei de audit intern avea obligaţia de a lua măsuri pentru notificarea furnizorilor de servicii medicale și farmaceutice, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea autorizaţiei, conform Normelor de aplicare a contractului-cadru pentru anul 2001. Prin fapta reclamantului, instituţia și-a asumat riscul executării unor contracte cu parteneri neautorizaţi, cu toate consecinţele acestui risc.
-în vederea determinării corecte și a protejării fondului destinat asistenţei cu medicamente, reclamantul avea obligaţia de a dispune compartimentului de resort respectarea Normelor metodologice de aplicare a contractului-cadru pentru anul 2001, în sensul includerii în conţinutul contractelor încheiate cu furnizorii de servicii medicale și farmaceutice a prevederilor referitoare la valoarea contractului. Neincluderea în conţinutul contractelor a valorii acestora are drept consecinţă nedeterminarea corectă a fondului destinat asistenţei cu medicamente, în condiţiile în care, reclamantul, în calitate de ordonator de credite, era obligat, prin lege, să angajeze cheltuieli numai în limitele creditelor bugetare aprobate. Pe de altă parte, nemenţionarea valorii contractelor ar crea disfuncţionalităţi în ceea ce privește decontarea serviciilor prestate, în sensul că unor farmacii li se creează un statut preferenţial în timp ce altele sunt lăsate în așteptare.
-se constată vinovăţia reclamantului și în ceea ce privește stabilirea medicilor de familie excluși de la aplicarea corecţiei de 75% (pentru punctele ce depășesc 22000/ an la un număr mai mare de 2000 de asiguraţi), prin faptul că reclamantul, deși a cunoscut că stabilirea unor asemenea situaţii speciale nu intră în atribuţiile comisiei paritare de acreditare, a pus în aplicare hotărârea nelegală a comisiei, fapt ce a avut drept consecinţă, obţinerea de către unii medici a unor sume de bani, în mod fraudulos și preferenţial.
Prin urmare, faptele reţinute în sarcina reclamantului sunt abateri disciplinare, în sensul art.70 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor Publici, iar aplicarea sancţiunii disciplinare s-a făcut cu respectarea cerinţelor prevăzute la art.70, alin.(4-5), art.72 și art.94 din legea sus-menţionată.
Recursul a fost respins ca nefondat.