Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

 Act al Consiliului Naţional al Audiovizualului de retragere a licenţei de emisie. Termenul de exercitare a acţiunii în anulare a actului

 

Existând o reglementare specială, acţiunea se exercită în termenul prevăzut de art.37 alin.(2) din Legea nr.48/1998 – 15 zile de la comunicarea actului – iar nu în termenul prevăzut de art.5 alin.ultim din Legea nr.29/1990.

 

Secţia de contencios administrativ, decizia nr.703 din 20 februarie 2003

 

            Societatea comercială SC „K.E.” SRL, prin administratori, a chemat în judecată Consiliul Naţional al Audiovizualului solicitând anularea deciziei nr.84/2000 ca nelegală.

            In motivarea cererii, reclamanta a susţinut că actul administrativ a fost emis cu încălcarea Legii nr.48/1992, pentru că a ignorat scara progresivă a sancţiunilor, aplicând direct măsura retragerii licenţei de emisie pe baza  unor date nereale.

            Curtea de Apel Târgu Mureș, Secţia comercială și de contencios administrativ, prin sentinţa nr.315 din 19 noiembrie 2001, a respins acţiunea ca tardiv formulată.

            Impotriva acestei soluţii, societatea comercială reclamantă a declarat recurs susţinând că hotărârea pronunţată este nelegală și netemeinică deoarece decizia contestată în contencios administrativ nu i-a fost comunicată iar, pe de altă parte, a sesizat instanţa de judecată mai înainte de împlinirea termenului de decădere de un an prevăzut de art.5 alin ultim din Legea nr.29/1990.

            Recursul este neîntemeiat.

            Potrivit art.37 alin.(2) din Legea  audiovizualului nr.48/1998 „Impotriva sancţiunii, persoana sancţionată poate face plăngere, în termen  de 15 zile de la comunicare, la instanţa de sontencios administrativ în a cărei rază teritorială s-a săvârșit fapta”.

            In cauză, decizia nr.84/2000 prin care CNA a retras recurentei licenţa de funcţionare a fost publicată în Monitorul Oficial nr.372 din 10 august 2000, iar sesizarea instanţei s-a făcut la 23 mai 2001, cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut de legea specială.

            Dispoziţiile art.5 alin.ultim din Legea nr.29/1990 nu sunt incidente, deoarece legea specială stabilește, după cum deja s-a menţionat un alt termen de decădere, de 15 zile, calculat de la data comunicării actului sancţionator.

            Așa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.