Impozite și taxe. Declaraţie de impunere. Penalităţi pentru nedepunerea declaraţiilor în termen. Cazul instituţiei bugetare care nu realizează profituri impozabile
Instituţia bugetară care nu realizează profituri
impozabile nu este cazul a fi penalizată pentru nedepunerea în termen a
declaraţiei fiscale
(Secţia de contencios administrativ,
decizia nr.963 din 11 martie 2003)
Spitalul Municipal Caracal a solicitat anularea notei de constatare nr.6297/2001 întocmite de către Administraţia Financiară Caracal de obligare a spitalului la plata penalităţii în sumă de 1.405.249.120 lei către bugetul de stat cu titlu de penalităţi pentru depunerea cu întârziere a declaraţiei de impozite pe anul 2000, în temeiul dispoziţiilor art.13 din Ordonanţa Guvernului nr.68/1997, modificată și republicată.
Curtea de apel Craiova, Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr.825 din 19 noiembrie 2001, a admis acţiunea, a anulat actul de control precum și decizia Ministerului Finanţelor Publice nr.863 din 13 iunie 2001, exonerându-l pe pârât de plata sumei la care a fost obligat, reţinând că în mod greșit s-a aplicat penalitatea sus-menţionată, deși au fost achitate integral obligaţiile asumate, chiar cu anticipaţie.
Sentinţa a fost recurată de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, cu motivarea că plata impozitului datorat nu suspendă obligaţia depunerii declaraţiei de impozite și taxe.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art.13(1) din Ordonanţa Guvernului nr.68/1997, astfel cum a fost modificat și completat, depunerea cu întârziere a declaraţiei de impozite și taxe se penalizează, potrivit ipotezelor de la punctele a), b) și c) cu sume stabilite procentual din valoarea impozitului sau a taxei, ori cu o sumă forfetară în cazul plătitorilor care nu realizează profit impozabil.
Ceea ce se sancţionează este nerespectarea unei obligaţii de diligenţă, iar nu a uneia de rezultat. Prin urmare faptul că obligaţia de plată a impozitelor ar fi fost adusă la îndeplinire este lipsită de relevanţă în ce privește incidenţa prevederilor actului normativ citat, care se impun, autonom, a fi respectate, atât din motive legate de metodologia cuantificării impozitelor și taxelor datorate cât și din raţiuni de disciplină fiscală.
Soluţia instanţei se menţine totuși în considerarea faptului că nu s-a făcut de către organul de control o încadrare corespunzătoare a faptului sancţionat, fiind vorba, în cauză, de un contribuabil care nu realizează profit impozabil.
Faţă de considerentele expuse, recursul a fost respins ca nefondat.