T.V.A. Cerere de restituire a taxei în perioada de aplicare a O.U.G. nr.17/2000 în cazul construcţiilor de locuinţe, extinderea, consolidarea și reabilitarea locuinţelor existente
T.V.A. se
restituie în situaţiile la care se referă art.5 din Legea nr.145/1999 pentru
modificarea și completarea Legii locuinţei nr.114/1996 și în condiţiile
prevăzute în art.17 și 18 ale O.U.G. nr.17/2000, cu precizările din Ordinul
nr.1026/2000 al ministrului finanţelor publice
(Secţia de contencios administrativ,
decizia nr.1459 din 8 aprilie 2003)
Reclamantul F.V. a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, Administraţia Financiară și Trezoreria Municipiului Constanţa, solicitând anularea Deciziei nr.12 din 26 februarie 2001, prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva procesului verbal nr.50984 din 25 ianuarie 2001 privitoare la respingerea cererii de restituire a TVA în sumă de 267.182.609 lei.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că și-a construit o locuinţă nouă în Constanţa, Str. Ștefan cel Mare nr.123, pentru care trebuia să beneficieze de cota zero de TVA, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr.17/2000 privind TVA.
Curtea de Apel Constanţa, Secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.14 din 15 februarie 2002, a admis în parte acţiunea, a anulat actul administrativ contestat și a obligat pârâtele la plata sumei de 444.009.465 lei cu titlu de TVA, la 267.182.609 lei reactualizată la rata inflaţiei, pentru perioada 20 ianuarie 2001 - 20 decembrie 2001.
Au declarat recurs pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa și Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Constanţa.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa susţine, în esenţă că reclamantul nu are dreptul la rambursarea TVA întrucât nu este înregistrat ca plătitor de TVA.
Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Constanţa critică soluţia instanţei privind capătul de cerere referitor la rambursarea sumei de 267.182.609 lei cu titlu de TVA, reactualizată cu rata inflaţiei, care nu putea fi admis pe calea unei acţiuni în contencios administrativ, ci numai pe calea dreptului comun.
Ambele recursuri sunt fondate.
Potrivit dispoziţiilor art.17 B lit. „n” din O.U.G. nr.17/2000 benficiază de cota zero de TVA construcţia de locuinţe, extinderea, consolidarea și reabilitarea locuinţei existente.
Prevederile art.5 din Legea nr.145 din 27 iulie 1999 pentru modificarea și completarea Legii locuinţei nr.114/1996 stipulează că: „sunt scutite de TVA, cu drept de deducere a acesteia, construcţia de locuinţe, consolidarea și reabilitarea locuinţelor existente, realizate în condiţiile alin.1 și 2 al legii, ale art.6 și 7, art.20, 50, 55, 62 și art.63 precum și ...”.
Prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr.1026 din 12 iulie 2000 privind aplicarea cotei zero a TVA pentru construcţii, extinderea, consolidarea și reabilitarea locuinţelor, în alin.2 al art.1 s-a precizat că se acordă cota zero TVA, construcţiilor care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)sunt prevăzute în autorizaţia eliberată în condiţiile Legii nr.50/1991, republicată;
b)sunt executate de persoane fizice și/sau juridice autorizate, cu respectarea reglementărilor privind proiectarea și executarea construcţiilor.
Potrivit art.2 alin.2 al ordinului menţionat, cererile de restituire a TVA se vor depune la organul fiscal teritorial, la care sunt înregistrate ca plătitoare de taxe și impozite până la data de 31 decembrie a anului următor celui în care s-au finalizat lucrările.
Conform art.18 al O.U.G. nr.17/2000 contribuabilii înregistraţi ca plătitor de TVA au dreptul la deducerea taxei aferente bunurilor și serviciilor achiziţionate.
În cazul în speţă, reclamantul-intimat F.V. nu a fost înregistrat ca plătitor de TVA la organul fiscal și nu a atașat la cererea de rambursare a TVA documentaţia prevăzută de art.2 alin.2 din Ordinul Ministerului Finanţelor nr.1026/2000 și anume:
-contractul cu unitatea prestatoare de servicii care a efectuat lucrările;
-copie de pe certificatul de înregistrare ca plătitor de TVA a unităţii prestatoare;
-copii de pe facturile fiscale pentru lucrările facturate, atât cu TVA, cât și fără TVA.
Facturile anexate de reclamant la cererea de restituire se referă exclusiv la cumpărarea de mărfuri de la agenţii economici care comercializează materiale de construcţii.
De asemenea, reclamantul nu a prezentat la dosarul cauzei situaţii sau devize de lucrări, întocmite de unităţi prestatoare de servicii care să facă obiectul verificării de către organele fiscale conform art.2 alin.3 din Ordinul Ministerului Finanţelor nr.1026/2000.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, s-au admis recursurile și s-a modificat hotărârea atacată în sensul respingerii acţiunii.