Asigurări sociale de sănătate. Neînregistrarea în contabilitate a contribuţiilor angajatorului și angaţilor. Consecinţe
Contribuţiile pentru fondul de asigurări sociale de
sănătate sunt creanţe bugetare ce se înregistrează în contul 220 („Debitori”)
și în contul 531 („Venituri de realizat”), iar nu în conturi extrabilanţiere,
deficienţă care justifică actele sancţionatorii aplicate de organele
Ministerului Finanţelor Publice
(Secţia de contencios administrativ,
decizia nr.1552 din 15 aprilie 2003)
Casa de Asigurări de Sănătate Satu-Mare a solicitat instanţei de contenios administrativ anularea deciziei nr.4 din 19 iunie 2002 a Direcţiei de Control Financiar Satu-Mare.
S-a susţinut că, în mod eronat, prin decizia contestată, s-a constatat neînregistrarea în evidenţa contabilă a unităţii, în contul „debitori”, a obligaţiilor de plată la fondul de asigurări sociale de sănătate înscrise în declaraţiile lunare depuse de plătitori și devenite scadente prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege. S-a mai susţinut că, în fapt, obligaţiile agenţilor economici faţă de casele de asigurări de sănătate trebuie evidenţiate în contul din afara bilanţului.
Colegiul jurisdicţional Satu-Mare prin sentinţa nr.33 din 2 iulie 2002, a admis întâmpinarea și a anulat decizia atacată.
S-a reţinut că, toate creanţele în discuţie, se înregistrează, așa cum s-a stabilit de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în conturi din afara bilanţului.
Împotriva sentinţei a formulat recurs jurisdicţional procurorul general financiar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât înregistrarea creanţelor de către casele judeţene de asigurări de sănătate, trebuie făcută în contul 220 – „debitori”, iar nu într-un cont extrabilanţier.
Prin decizia nr.471 din 1 octombrie 2002, Curtea de Conturi – Secţia jurisdicţională a admis recursul jurisdicţional și a modificat sentinţa recurată, în sensul că a respins întâmpinarea formulată de Casa de Asigurări de Sănătate Satu Mare.
Instanţa a reţinut că, în contul 979 – „Alte operaţiuni în afara bilanţului”, nu se ţine evidenţa unor creanţe ce trebuie urmărite și încasate de către instituţia publică, în acest cont înregistrându-se alte elemente, pe care le prevede în mod expres.
Decizia a fost atacată cu recurs de către Casa de Asigurări de Sănătate Satu-Mare, reiterându-se susţinerile din acţiune, invocându-se nelegalitatea și netemeinicia deciziei recurate în raport cu Normele Metodologice privind funcţionarea și finanţarea sistemului de asigurări de sănătate în conformitate cu Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.72/1998 privind modificarea și completarea Legii nr.145/1997 nr.CJAS/5 din 11 ianuarie 1999 avizate de Ministerul Finanţelor și cu Precizările Metodologice privind încheierea exerciţiului financiar pe anul 2000 de către Casele de asigurări de sănătate.
Criticile sunt neîntemeiate.
În conformitate cu dispoziţiile art.15 din Legea nr.82/1991 republicată, „Contabilitatea clienţilor și furnizorilor, a celorlalte creanţe și obligaţii se ţine pe categorii, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică”.
Decizia recurată este conformă acestei dispoziţii legale, întrucât creanţele bugetare scadente, constând în contribuţii datorate la fondul de asigurări sociale de sănătate, trebuiau înregistrate în contul 220 – „Debitori”, care reprezintă un cont de active, în debitul acestuia înregistrându-se drepturile instituţiei faţă de debitori, iar în credit sumele încasate sau decontate de aceștia.
Este eronată susţinerea recurentei că aceste creanţe nu constituie relaţii patrimoniale.
Contribuţiile la fondul asigurărilor sociale de sănătate reprezintă creanţe bugetare datorate de angajator și angajaţi – în condiţiile legii – obligaţia evidenţierii și încasării acestora revenind caselor judeţene de asigurări de sănătate; urmărirea și evidenţierea lor nu se pot asigura prin conturi extrabilanţiere în partidă simplă, ci numai prin înregistrare contabilă în partidă dublă prin contul 220 – „Debitori”, debitat și prin creditul contului 531 – „Venituri de realizat”.
Normele metodologice și instrucţiunile invocate de recurentă trebuie avute în vedere numai în măsura în care nu dispun peste lege.
Având în vedere că, prin decizia recurată, Curtea de Conturi a apreciat cu obiectivitate situaţia de fapt dedusă judecăţii, aplicând corespunzător dispoziţiile legale incidente, soluţia pronunţată este legală și temeinică, motiv pentru care s-a respins recursul ca nefondat.