T.V.A. Export. Condiţiile cotei 0 a taxei
În perioada de aplicare O.U.G. nr.17/2000 și a H.G.
nr.401/2000, se beneficiază de cota 0 a taxei pe valoarea adăugată numai dacă
preţul bunurilor exportate s-a încasat în valută în termenele stabilite și
numai prin băncile aprobate de Banca Naţională a României
(Secţia de contencios administrativ,
decizia nr.1635 din 18 aprilie 2003)
Societatea Comercială “P. N.” SRL în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice și Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, a solicitat anularea deciziei nr.390/4 iulie 2002 emisă de primul pârât și a procesului verbal din 20 mai 2002 încheiat de cea de a doua pârâtă și exonerarea de plata sumelor de 92.633.536 lei taxă pe valoarea adăugată, 7.251.986.050 lei taxă pe valoare adăugată și 3.539.244.202 lei majorări de întârziere aferente.
Reclamanta a arătat că, întrucât nu a fost încasată contravaloarea exportului de animale vii în valoare de 38.904 DM efectuat în Grecia, organele de control au reţinut că a încălcat dispoziţiile art.IV punctul 3 din Ordonanţa Guvernului nr.18/1994 și a fost sancţionată contravenţional conform art.IV pct.7 cu amendă în sumă de 601.981.224 lei, echivalentul exportului. Corespunzător acestui export, pentru neîncasarea la termen a sumei de 38.004 DM pentru care societatea a aplicat cota zero TVA, organele de control au considerat că trebuie să plătească suma de 92.633.536 lei cu titlu de TVA suplimentar.
Consideră impunerea nelegală întrucât nu s-a ţinut seama de faptul că valoarea exportului nu s-a încasat din cauză că beneficiarul nu a plătit-o, astfel că ea se află în litigiu, pentru care s-a început procedura judiciară în Grecia.
Referitor la stabilirea cotei de 19% de TVA pentru exporturile a căror contravaloare s-a încasat, conform opiniei organelor de control, contrar dispoziţiilor art.17 lit.B a) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.17/2000 coroborate cu prevederile punctului 9.2 alineatul 2 din Hotărârea Guvernului nr.401/2000 și pentru care s-a stabilit obligaţia de plată a sumei de 7.251.986.050 lei cu titlu de TVA suplimentar, consideră că sunt întrunite condiţiile legale pentru cota zero la TVA.
Curtea de Apel Timișoara- Secţia comercială și de contencios administrativ, prin sentinţa nr.336 din 15 octombrie 2002, a admis în parte acţiunea și a anulat actele contestate în parte în ceea ce privește obligaţia reclamantei de a plăti la bugetul de stat 92.633.536 lei TVA suplimentar, 1.744.883.052 lei TVA suplimentar și 324.856.368 lei.
Instanţa a reţinut că pentru exportul efectuat în baza declaraţiei vamale
întocmită în 11 ianuarie 2001, sunt aplicabile prevederile art.17 lit.B punctul
a- întrucât textul nu condiţionează aplicarea cotei zero de TVA de încasarea
efectivă a contravalorii exportului, fiind prevăzută doar condiţia ca încasarea
valutei să se facă în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca
Naţională a României.
Prin urmare, nu sunt incidente nici dispoziţiile cuprinse la punctul 9.2 din Hotărârea Guvernului nr.401/2000 câtă vreme contravaloarea acelui export nu a fost încasată.
Pentru celelalte exporturi s-a constatat că reclamanta nu a făcut dovada încasării valutei în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Naţională a României, astfel nu poate beneficia de cota zero TVA.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, părţile au declarat recurs.
Societatea comercială reclamantă, susţine că se impunea admiterea acţiunii în totalitate, anularea actelor și exonerarea de plata sumelor, întrucât îndeplinește condiţiile legale pentru aplicarea cotei zero TVA.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Arad în nume propriu și în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice arată că actele contestate sunt legale, astfel că se impune admiterea recursului, casarea sentinţei și în fond respingerea acţiunii, întrucât instanţa nu a ţinut cont de prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.215/1999 privind modificarea legislaţiei referitoare la TVA și a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.17/2000 și a Hotărârii de Guvern nr.401/2000.
Recursul declarat de societate este nefondat iar recursul pârâţilor este fondat.
În urma unui control efectuat la reclamantă de organele de control ale Direcţiei Controlului Fiscal Arad, ce a vizat perioada ianuarie 2000- noiembrie 2001, s-au constatat că aceasta până la data verificării, 20 mai 2002, nu a încasat contrvaloarea exportului efectuat în baza declaraţiei vamale de export nr.1488/11 ianuarie 2001, respectiv suma de 38.904 DEM, deși termenul de încasare era depășit.
Pentru neîncasarea contravalorii exportului pentru care societatea a aplicat cota zero TVA și pentru nerespectarea condiţiei de încasare a valutei în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Naţională a României, s-a constatat că aceasta a contravenit dispoziţiilor art.17 lit.B pct.a din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.17/2000 coroborate cu pct.9.3 și 9.9 din Hotărârea Guvernului nr.401/2000 astfel i s-a aplicat cota de 19% TVA asupra contravalorii în lei a exportului, rezultând TVA suplimentară de 92.633.536 lei.
În urma verificării documentelor care atestă încasarea exporturilor efectuate, s-a reţinut că reclamanta nu a respectat condiţiile de încasare a contravalorii acestora, încasând sumele în valută în numerar, acestea fiind depuse ulterior de către administratorul societăţii și de către diverse persoane fizice în contul societăţii deschis la Banca Transilvania – Sucursala Arad.
Pentru încălcarea dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.215/1999, art.1 pct.2 de modificare a art.17 lit.B pct.a din Ordonanţa Guvernului nr.3/1992, republicată, pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 14 martie 2000 și a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.17/2000, art.17 lit.B pct.a pentru perioada 15 martie 2000 – 30 noiembrie 2001, s-a aplicat cota de 19% TVA la facturile externe încasate în numerar, rezultând TVA suplimentară în sumă de 7.251.986.000 lei. La debitele stabilite s-au calculat majorări de întârziere de 3.539.244.202 lei.
În procedura prealabilă fiscală soluţia a fost de respingere a contestaţiei iar la instanţă aceea de admitere în parte.
Soluţia organelor de control este corectă, potrivit celor ce se vor arăta.
Conform art.17 lit.B pct.a din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.215/1999 privind modificarea și completarea unor reglementări referitoare la TVA, cota zero de TVA se aplică pentru “exportul de bunuri, efectuat de agenţii economici cu sediul în România, a căror contravaloare se încasează în valută în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Naţională a României”.
Aceeași prevedere a fost menţinută și prin art.17 lit.B a) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.17/2000 privind TVA, în vigoare cu începere de la 15 martie 2000.
Normele privind controlul valutar asupra încasărilor din exporturi și din
celelalte operaţiuni cu străinătatea ale Băncii Naţionale a României precizează
că “persoanele juridice autorizate să efectueze operaţiuni cu străinătatea sunt
obligate să încaseze în termenele prevăzute în dispoziţii legale sumele în
valuta convertibilă în lei aferente acestor operaţiuni în conturile lor în
bănci”.
Art.16 din Regulamentul valutar nr.3/1997 privind efectuarea operaţiunilor valutare, emis de Banca Naţională a României, prevede că, în cazul livrării mărfurilor la extern, exportatorii au obligaţia de a întocmi declaraţia de încasare valutară, document necesar urmării și controlului efectiv al încasării valutare și de a încasa în termen valuta. Încasarea valutei trebuie făcută obligatoriu prin conturi bancare deschise la bănci autoroizate din Banca Naţională a României.
Pct.9.2 alin.2 din Hotărârea Guvernului nr.401/2000 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.17/2000 prevede “pentru operaţiunile prevăzute la art.17 lit.B a) din ordonanţa de urgenţă nu beneficiază de cota zero de taxă pe valoarea adăugată contribuabilii care încasează valuta în numerar sau prin transferuri din conturi bancare personale”.
Cum aceste norme explicitează modul de aplicare a prevederilor art.17 lit.B a), nu se poate vorbi că ar adăuga la lege.
Deci, justificat s-a reţinut că societatea nu beneficiază de cota zero TVA pentru exporturile realizate, în condiţiile în care încasarea valutei s-a făcut în numerar de persoane fizice.
Aceeași situaţie se aplică și pentru exportul realizat, în condiţiile în care societatea nu justifică încasarea valutei.
Pct.9.9 din Hotărârea Guvernului nr.401/2000 arată că: “nerespectarea prevederilor pct.9.3-9.8 privind justificarea cotei zero
de TVA și/sau nerespectarea condiţiei de încasare a valutei în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Naţională a României atrag obligaţia plăţii TVA prin aplicarea cotei corespunzătoare livrărilor și prestărilor la intern și a majorărilor de întârziere aferente,
calculate de la data documentului care atestă livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor”.
Apărarea societăţii în sensul că aflându-se în litigiu cu partenerul extern ar trebui să i se aplice prevederile Ordonanţei Guvernului nr.18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici nu poate fi primită, operabile fiind dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.17/2000 privind TVA.
Debitele fiind legale, societatea urmează a suporta și plata majorărilor de întârziere.
În consecinţă, recursul declarat de societate fiind neîntemeiat, a fost respins, iar recursul pârâţilor fiind fondat, a fost admis, sentinţa atacată a fost casată și în fond acţiunea s-a respins.