Avocat. Acţiune pentru obligarea Uniunii Naţionale a Avocaţilor din România de a primi în profesia de avocat
Acţiunea nu este admisibilă dacă nu s-a cerut anularea
actelor Uniunii de respingere a cererii ce i s-a adresat
(Secţia de contencios administrativ,
decizia nr.1644 din 18 aprilie 2003
B. N. a solicitat obligarea Uniunii Avocaţilor din România să emită o decizie de numire ca avocat în baroul precizat în acţiune.
Curtea de Apel București, Secţia contencios administrativ, prin sentinţa nr.1038 din 31 octombrie 2002, a respins ca inadmisibilă acţiunea, reţinând că nu sunt întrunite cerinţele art.1 și 11 din Legea nr.29/1990.
Reclamantul a declarat recurs și a arătat că i s-a încălcat un drept fundamental prevăzut în art.14 din Legea nr.51/1995, modificată prin Legea nr.231/2000.
Recursul este nefondat.
Prin acţiune, reclamantul a solicitat obligarea Uniunii Avocaţilor din România să emită o decizie de numire a sa în profesia de avocat.
Conform Legii nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, modificată prin Legea nr.231/2000, persoana interesată se adresează organelor Uniunii Avocaţilor din România, Comisia permanentă și Consiliul uniunii, care se pronunţă prin decizie, iar ultima decizie, act administrativ de autoritate face obiectul controlului judecătoresc în baza art.1 din Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ.
În speţă, reclamantul deși a parcurs procedura prealabilă prevăzută de lege, nu a înţeles să atace decizia Consiliului Uniunii prin care i s-au respins cererile. Or, în situaţia dată, instanţa nefiind legal sesizată, soluţia legală era de respingere a acţiunii ca inadmisibilă.
În consecinţă, recursul a fost respins ca nefondat.