Conflict negativ de competenţă. Răspunderea materială a militarilor
C. proc. civ., art.3 alin.1
Legea nr. 29/1990, art.6
Reglementarea specifică
răspunderii materiale a militarilor conferă hotărârii comisiei de jurisdicţie a
imputaţiilor din cadrul Ministerului de Interne caracterul de act administrativ-jurisdicţional
de autoritate emis de un organ al administraţiei publice centrale.
Competenţa de soluţionare a cererii prin care se solicită anularea unui
asemenea act revine, potrivit Legii nr.29/1990, instanţei de contencios administrativ.
Cât privește competenţa teritorială de soluţionare a acţiunii în contencios
administrativ, aceasta aparţine, conform reglementării art.6 din Legea
nr.29/1990, curţii de apel în a cărei circumscripţie își are domiciliul
reclamantul.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr.2549 din 25 iunie 2003)
Reclamantul MI a chemat în judecată Ministerul de Interne, solicitând anularea hotărârii nr.43 din 26 septembrie 2002 a Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor din cadrul acestui minister, precum și a hotărârii nr.386 din 29 iulie 2002 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Direcţiei audit intern a aceluiași minister, prin care a fost respinsă contestaţia pe care a formulat-o împotriva deciziei de imputare nr.12/0/130.343 din 27 iunie 2002, emise de pârât în sarcina reclamantului pentru suma de 1.272.600 lei, reprezentând cota-parte dintr-un prejudiciu total de 4.735.700 lei. Totodată, reclamantul a solicitat anularea deciziei de imputare sus-menţionate, prin care a fost stabilită în sarcina sa răspunderea materială pentru un prejudiciu reprezentând curse efectuate în interes personal cu autoturismul de serviciu al unităţii operative la care acesta activează .
Curtea de Apel Timișoara, Secţia comercială și de contencios administrativ a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Municipiului București, apreciind că litigiul dintre părţi este un litigiu de muncă, respectiv un conflict de drepturi, în reglementarea art.5 din Legea nr.168/1999, iar competenţa de soluţionare revine tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul unităţii emitente a deciziei de imputare, conform art.72 al aceleiași legi. În aprecierea instanţei, împrejurarea că O. G. nr.121/1998 a instituit căi de atac administrative împotriva deciziilor de imputare emise în sarcina militarilor, obligatoriu de parcurs, nu prezintă relevanţă în ceea ce privește instanţa competentă să soluţioneze acţiunea.
La rândul său, Tribunalul Municipiului București, Secţia a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Timișoara, reţinându-se următoarele:
- contestatorul a epuizat căile de atac împotriva deciziei de imputare, așa cum acestea sunt prevăzute de O.G. nr.121/1998, iar potrivit art.43 din aceeași ordonanţă s-a adresat instanţei judecătorești competente să soluţioneze acţiunea pe care a formulat-o împotriva hotărârii Comisei de jurisdicţie a imputaţiilor din cadrul Ministerului de Interne;
- hotărârea Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor este un act administrativ cu caracter jurisdicţional emis de un organ al autorităţii administraţiei centrale, iar competenţa de soluţionare a acţiunii îndreptate împotriva acestei hotărâri, revine curţii de apel în a cărei circumscripţie își are domiciliul reclamantul.
Constatând că s-a ivit un conflict negativ de competenţă, în sensul prevederilor art.20 pct.2 din C. proc. civ., Curtea urmează să stabilească instanţa competentă să soluţioneze cauza în raport cu obiectul real al acţiunii formulate de reclamant și cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Răspunderea materială a militarilor este reglementată de O.G. nr.121 din 28 august 1998, iar art.30 din această ordonanţă instituie pentru persoana care contestă decizia de imputare prin care a fost obligată la repararea prejudiciului, parcurgerea unor căi de atac administrative care, în prima fază, sunt soluţionate de comandantul, respectiv șeful care a emis decizia de imputare sau de o Comisie de soluţionare a contestaţiei, numită de acesta, iar în cea de-a două fază, de către comisia de jurisdicţie a imputaţiilor a cărei hotărâre este definitivă.
Potrivit reglementării art.43 din ordonanţa sus-menţionată, în situaţia în care, după epuizarea căilor de atac administrative, persoana obligată la repararea prejudiciului consideră că a fost lezată într-un drept al său legitim, se poate adresa instanţei judecătorești competente, potrivit legii.
Prin urmare, însăși reglementarea specifică răspunderii materiale a militarilor conferă hotărârii comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor din cadrul Ministerului de Interne caracterul de act administrativ-jurisdicţional de autoritate emis de un organ al administraţiei publice centrale.
Competenţa de soluţionare a cererii prin care se solicită anularea unui aemenea act, revine potrivit Legii nr.29/1990, instanţei de contencios administrativ.
Conform art.3 alin.(1) din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererilor în materie de contencios administrativ, privind actele autorităţilor publice centrale, aparţine curţii de apel.
Cât privește competenţa teritorială de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ, aceasta aparţine, conform reglementării art.6 din Legea nr.29/1990, curţii de apel în a cărei circumscripţie își are domiciliul reclamantul, care, în cazul de faţă, este Curtea de Apel Timișoara.
Pentru considerentele arătate, Curtea a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul MI, în favoarea Curţii de Apel Timișoara