Suspendarea cauzei civile în cazul începerii urmăririi penale. Nelegalitate. Condiţii. Distincţie între persoana juridică ce are datorii fiscale și persoana fizică subordonată faţă de care s-a început urmărirea penală
C. proc. civ., art. 244 alin.1 pct.2
Datoriile fiscale ale
intimatei–reclamante nu au legătură cu plângerea penală împotriva persoanei
fizice, în sensul că ele trebuie achitate, indiferent dacă în final, urmare
cercetării penale, persoana fizică va fi găsită vinovată pentru fals, uz de
fals, contrabandă, cât timp s-a dovedit că pe numele fundaţiei au fost
importate autoturisme fără plata drepturilor vamale.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr.3016 din 3 octombrie 2003)
Prin cererea înregistrată la 16 aprilie 2003, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiș și Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timișoara au declarat recurs împotriva încheierii civile din 1 aprilie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Timișoara.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut că, în mod greșit, s-a dispus suspendarea fără a se ţine cont de faptul că plângerea penală formulată de contestatoare, Fundaţia „B.” – Timișoara împotriva lui MG nu are relevanţă cu privire la soluţionarea cauzei, întrucât procesul-verbal de control contestat stabilește datorii către bugetul de stat în sarcina persoanei juridice și nu în sarcina persoanei fizice cercetate penal.
Recursul declarat este întemeiat și va fi admis cu trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.
Este adevărat că potrivit art.244 alin.1 pct.2 C. proc. civ. „instanţa poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea”.
În cauza de faţă însă, reluarea urmăririi penale împotriva învinuitului MG s-a făcut la 5 februarie 2001, nemaifăcându-se nici o dovadă până în acest moment cu privire la stadiul cercetărilor. Ceea ce este însă relevant în cauză este faptul că în discuţie este vorba de datorii financiare ale societăţii, stabilite ca urmare a controlului ulterior vamal, conform art.61 alin. 1 din Legea 141/1997, control ce a stabilit că persoana juridică în discuţie trebuie să plătească taxe vamale, accize, T.V.A. de 316.460.682 lei, cu majorările aferente.
Aceste datorii fiscale ale intimatei–reclamante nu au legătură cu plângerea penală împotriva persoanei fizice MG, în sensul că ele trebuie achitate, indiferent dacă în final, urmare cercetării penale MG va fi găsit vinovat pentru fals, uz de fals, contrabandă, cât timp s-a dovedit că pe numele fundaţiei au fost importate autoturisme fără plata drepturilor vamale.
Ulterior, ca urmare a stabilirii definitive a vinovăţiei învinuitului, societatea intimată – reclamantă își putea reglementa situaţia financiară referitor la autoturismele importate.
Prin urmare, recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiș, precum și de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timișoara în numele și pentru Direcţia Generală a Vămilor au fost admise, încheierea casată și cauza trimisă la Curtea de Apel Timișoara pentru soluţionarea recursului.