Ordin al ministrului justiţiei de încetare a calităţii de traducător și interpret și anularea autorizaţiei corespunzătoare. Libertatea de exprimare a opiniilor.Condiţia bunei reputaţii profesionale și sociale. Legalitatea ordinului
Legea nr.178/1997, art.6 alin.(1) lit. (b) rap. la art.3 lit.(b)
Condiţia bunei reputaţii profesionale și sociale nu mai este îndeplinită atunci când interpretul sau traducătorul fac declaraţii defăimătoare în public, fie și în timpul liber, în legătură cu aspecte pe care le-au cunoscut în calitatea lor de interpreţi sau traducători.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr.3607 din 31 octombrie 2003)
EMTB a chemat în judecată Ministerul Justiţiei, și pe ministrul justiţiei, solicitând anularea Ordinului nr.1107/C/14 mai 2002 și obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 700 milioane lei, reprezentând paguba produsă prin emiterea actului administrat contestat și la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a arătat că în baza autorizaţiei nr.566/1998, emisă în baza Legii nr.178/1997, a fost autorizată de Ministerul Justiţiei să îndeplinească calitatea de interpret și traducător în limba neogreacă.
De atunci și până la 14 mai 2002 a avut o bună activitate, fiind apreciată de persoanele fizice și juridice, pentru serviciile prestate inclusiv autorităţi din ţară și străinătate.
Prin Ordinul nr.1107/C/2002, s-a dispus în temeiul art.6(2) din Legea nr.178/1997 și art.4 alin.1 pct.22 din Hotărârea Guvernului nr.212/2001, încetarea calităţii de traducător și interpret și anularea autorizaţiei nr.566/1998.
La contestaţia făcută i s-a răspuns prin adresa nr.1744/N/ 2002, că măsura a fost dispusă ca urmare a comportării sale ca traducător și interpret al deţinutului elen PK.
Reclamanta susţine că acuzaţiile aduse privind depășirea limitelor activităţii pentru care a fost autorizată, prin comentariile publice, la adresa sistemului de justiţie elen, sunt nefondate și nereale. A fost translatoarea inculpatului P.K. și a fost contactată de ziariști români și eleni, pentru interviu, dar i-a refuzat.
O singură dată a purtat o discuţie telefonică prin care și-a exprimat părerea personală cu privire la inculpat, aceasta având loc nu în timpul exercitării calităţii de traducător, ci în timpul său liber, or, potrivit art.26 pct.2, 29 și 30 din Constituţia României, orice persoană are libertatea gândirii și opiniilor sale, are garantată libertatea conștiinţei și de exprimare.
Reclamanta susţine că prin măsura dispusă i s-a luat posibilitatea de a-și câștiga existenţa conform pregătirii profesionale, a fost prejudiciată moral și material.
La 7 noiembrie 2002, reclamanta prin cerere și-a precizat în ce constă prejudiciul suferit:
- venitul lunar de care a fost lipsită din data de 14 mai 2002, câte 10 milioane lei ca urmare a împrumuturilor efectuate pentru asigurarea mijloacelor de trai,
- afecţiunea publică cauzată pentru care a cheltuit 100 milioane lei;
- daune morale evaluate la 200 milioane lei;
- despăgubiri materiale evaluate la 100 milioane lei;
Curtea de Apel București, Secţia contencios administrativ, prin sentinţa nr.1153/28 noiembrie 2002, a admis acţiunea în parte și a dispus anularea Ordinului nr.1107/C/14 mai 2002, rectificat prin Ordinul nr.1527/2002, ca nelegal. A obligat Ministerul Justiţiei la plata daunelor materiale de 70 milioane lei (venituri nerealizate pe șapte luni). A respins cererea de plată a onorariului de avocat ca nedovedit și a obligat pârâtul la 33.000 lei taxă de timbru.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că ordinul atacat are ca temei încălcarea de reclamantă a dispoziţiilor art.6(1) lit.b raportat la art.3 lit.b din Legea nr.178/1997 privind autorizaţia și plata interpreţilor și traducătorilor, or, cu probele administrate nu s-a dovedit că reclamanta nu îndeplinește condiţia bunei reputaţii profesionale și sociale.
Actele administrate în cauză fac dovada competenţei în materie de traducere și translaţie, cunoașterea limbii elene și culturii Greciei, fiind felicitată chiar de oaspeţii străini, pentru aptitudinile și capacităţile profesionale. Punctul de vedere exprimat într-o discuţie telefonică este personal, expresiile folosite de jurnaliști nu-i aparţin, iar singurul act care a stat la baza emiterii ordinului atacat, a fost adresa emisă de Ambasada Greciei, în care s-a solicitat înlocuirea reclamantei cu un alt traducător de limba elenă și nicidecum anularea autorizaţiei în baza căreia presta o activitate pentru asigurarea mijloacelor de trai.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, Ministerul Justiţiei a declarat recurs și a solicitat în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.304 pct.9 C. proc. civ., admiterea, casarea sentinţei și în fond respingerea acţiunii.
S-a arătat că reclamanta a participat, în calitate de traducător în cauza penală avându-l ca inculpat pe deţinutul elen PK și a făcut declaraţii și comentarii defăimătoare și nefondate în mass-media referitoare la poliţia elenă, astfel că, Ambasada Greciei la București, Secţia consulară, a solicitat Ministerului Justiţiei la 18 aprilie 2002 înlocuirea sa cu un alt traducător.
Publicitatea negativă internă și internaţională făcută acestor declaraţii a determinat pierderea bunei reputaţii necesare pentru dobândirea și menţinerea calităţii de traducător și interpret autorizat de Ministerul Justiţiei, astfel că, nemaiexistând îndeplinită condiţia cerută de art.3 lit.b din Legea nr.178/1997, ordinul nr.1107/C/2002, rectificat prin Ordinul nr.1527/2002 (în privinţa numelui) este legal emis.
Se arată că și soluţionarea cauzei sub aspectul daunelor materiale la care a fost obligat Ministerul Justiţiei este greșită, întrucât din 1994 reclamanta nu a fost angajată permanent și nu a avut un venit lunar stabil.
Dacă instanţa a reţinut nelegalitatea ordinului contestat, avea obligaţia să calculeze daunele în funcţie de câștigurile sporadice pe care reclamanta le-ar fi realizat în calitate de traducător și interpret, și nu în funcţie de declaraţia unui martori care ar fi urmat să o angajeze.
Recursul este fondat.
Reclamanta EMTB a desfășurat activitatea de interpret și traducător pentru limba neogreacă, în baza Ordinului nr.866/C/1998 emis de Ministerul Justiţiei și a autorizaţiei nr.566/1998.
Persoana care este autorizată ca interpret și/sau traducător potrivit art.3 din Legea nr.178/1997, trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiţii: să fie cetăţean român, să nu aibă antecedente penale și să se bucure de reputaţie profesională și socială, să posede diplomă de licenţă care să ateste specializarea în limba străină pentru care solicită autorizarea.
Până la 14 mai 2002, reclamanta-intimată a fost autorizată de Ministerul Justiţiei, ca interpret și traducător de limba neogreacă. În această calitate a participat ca traducător în cauza penală avându-l ca inculpat pe PK.
Întrucât aceasta a făcut declaraţii și comentarii defăimătoare și nefondate în mass-media referitoare la poliţia elenă, Ambasada Greciei prin adresă a solicitat Ministerului Justiţiei înlocuirea sa cu un alt traducător de limba elenă.
Prin Ordinul nr.1107/C/14 mai 2002, modificat, în privinţa numelui reclamantei, prin Ordinul nr.1527/C/1 iulie 2002, Ministerul Justiţiei a dispus încetarea calităţii de interpret și traducător autorizat a reclamantei și a anulat autorizaţia nr.560/1998, invocându-se neîndeplinirea condiţiei privind buna reputaţie profesională și socială, cerinţă prevăzută de dispoziţiile art.6(1) lit.b raportat la art.3 lit.b din Legea nr.178/1997 privind autorizarea și plata interpreţilor și traducătorilor.
Dovada neîndeplinirii acestei cerinţe rezultă din adresa Ambasadei Greciei la București, prin care se cere nu numai înlocuirea sa, dar se solicită ca aceasta să nu mai fie recomandată ca traducător autorizat de limba elenă.
Chiar dacă declaraţia în discuţie s-a făcut în timpul liber al reclamantei și nu în cel al exercitării calităţii de traducător, nu trebuie uitat că acestea privesc aspecte pe care le-a cunoscut tocmai ca interpret al inculpatului PK.
Este adevărat că anterior luării măsurii, reclamanta a desfășurat o activitate meritorie ca interpret, dar actele depuse privesc o perioadă anterioară luării ordinului contestat.
Susţinerea reclamantei că ar fi purtat aceste discuţii în calitate de simplu cetăţean, având libertatea de gândire și exprimare a opiniilor care nu-i pot fi îngrădite, drepturi recunoscute de art.29 și 30 din Constituţie nu poate fi primită, ea fiind întrebată de aspecte pe care le-a cunoscut tocmai ca interpret al inculpatului PK.
Prin publicitatea negativă internă și internaţională făcută acestor declaraţii s-a adus atingerea bunei reputaţii necesare pentru dobândirea și menţinerea calităţii de interpret și traducător autorizat de Ministerul Justiţiei, cerinţă expres prevăzută de lege, astfel că ordinele contestate, cel iniţial și cel modificat în ce privește numele părţii sunt legale.
Cu ocazia punerii concluziilor s-a reiterat de către avocatul reclamantei-intimate apărarea că ordinul contestat este nul, fiind emis de către un reprezentant al Ministerului Justiţiei care nu mai era abilitat conform legii să semneze astfel de ordine. Susţinerea apărătorului nu poate fi primită, întrucât la dosar s-a depus ordinul nr.35/C/12 ianuarie 2001, prin care semnatarul ordinului a fost delegat de ministrul justiţiei să îl substituie, Hotărârea Guvernului nr.212 despre care se face vorbire neavând legătură cu speţa.
În condiţiile în care ordinul atacat este legal cererea de despăgubiri nu poate fi primită.
Critica din recurs privea greșita stabilire a cuantumului despăgubirilor în ipoteza primirii susţinerii că ordinul atacat este nelegal.
În consecinţă, soluţia instanţei este netemeinică și nelegală, astfel că, în baza art.312 alin.1 coroborat cu art.304 pct.9 C. proc. civ., recursul a fost admisa, sentinţa a fost casată, iar în fond acţiunea s-a respins ca nefondată.