Competenţă materială. Plângere împotriva deciziei de sancţionare contravenţională emisă de C.N.A.
Legea nr. 504/2002 cu modificările și completările ulterioare, art.91 alin.1, art.93 alin.1 și 3, art.94
O.G. nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare
Conform dispoziţiilor Legii audiovizualului nr.504/2002 cu modificările și
completările ulterioare, constituie contravenţie nerespectarea prevederilor
legii audiovizualului și a deciziilor cu caracter normativ emise de Consiliul
Naţional al Audiovizualului, iar deciziile de sancţionare adoptate de Consiliu
pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, spre deosebire de
contravenţiile constatate de Ministerul Comunicaţiilor și Tehnologiei
Informaţiei, cărora le sunt aplicabile prevederile O.G. nr.2/2001, aprobată
prin Legea nr. 180/2002.
Deciziile emise de
Consiliul Naţional al Audiovizualului pentru constatarea și sancţionarea
contravenţiilor, indiferent dacă faptele care constituie contravenţii au fost
prevăzute în Legea nr.504/2002 sau într-un act normativ propriu al Consiliului,
pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ.
În cauză nu sunt aplicabile prevederile din dreptul comun privind regimul
juridic al contravenţiilor, reglementat prin O.G. nr.2/2001, aprobată prin
Legea nr.180/2002.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr.3756 din
7 noiembrie 2003)
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta Societatea comercială „NTR” SRL București a solicitat anularea deciziei nr.61 din 18.03.2003, prin care pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului a menţinut sancţiunea contravenţională aplicată prin decizia nr.39 din 18.02.2003, dar a redus cuantumul amenzii de la 250.000.000 lei la 150.000.000 lei.
Curtea de Apel București, Secţia de contencios administrativ a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială, excepţie care a fost admisă și prin sentinţa civilă nr.531 din 16.04.2003, astfel că a fost declinată cauza spre soluţionare în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.
Instanţa de fond a reţinut că fapta contravenţională pentru care a fost sancţionată reclamanta este prevăzută într-un act cu caracter normativ emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului, respectiv în Decizia nr.78/2002, situaţie în care plângerea împotriva actului de constatare și de sancţionare a contravenţiei se soluţionează de către judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârșită contravenţia, conform art.31-32 din O.G. nr.2/2001. Instanţa de fond a considerat că dispoziţiile art.93 din Legea nr.504/2002, care prevăd competenţa instanţei de contencios administrativ, nu sunt aplicabile decât în cazul contestării deciziilor luate de Consiliul Naţional al Audiovizualului sau de Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii pentru sancţionarea încălcării prevederilor acestei legi, iar nu în cazul încălcării reglementărilor emise de pârât.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta și pârâtul, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei la aceeași instanţă pentru a fi judecat fondul pricinii.
Recurenta-reclamantă a solicitat casarea hotărârii în baza art.304 pct.9 C. proc. civ., susţinând că O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor nu se aplică și contravenţiilor din materia audiovizualului, decât în măsura în care Legea nr.504/2002, ca lege specială, nu cuprinde dispoziţii derogatorii. Sub acest aspect, recurenta-reclamantă a arătat că Legea nr.504/2002 are dispoziţii speciale în privinţa competenţei materiale a instanţei care soluţionează plângerea împotriva actelor de constatare și de sancţionare a contravenţiilor, deoarece prevede expres în art.93 alin.2 că, deciziile de sancţionare luate de Consiliul Naţional al Audiovizualului pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ.
În recursul declarat de Consiliul Naţional al Audiovizualului s-a invocat, în temeiul art.306 alin.2 C. proc. civ., același motiv de casare și s-a precizat că, după pronunţarea hotărârii atacate, Legea nr. 504/2002 a fost modificată și completată prin Legea nr.402/2003 și în modificările aduse dispoziţiilor art.93 și 94 din lege, s-a făcut distincţia clară, în sensul că actele de sancţionare emise de Consiliul Naţional al Audiovizualului, sunt supuse controlului instanţei de contencios administrativ, iar contravenţiilor aplicate de Ministerul Comunicaţiilor și Tehnologiei Informaţiilor le sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Recursurile sunt admisibile.
Legea audiovizualului nr.504/2002 a fost modificată și completată prin Legea nr.402/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 709 din 10.10.2003.
Conform dispoziţiilor art.91 alin.1, art.93 alin.1 și 3 și art.94 din noua reglementare, constituie contravenţie nerespectarea prevederilor legii audiovizualului și a deciziilor cu caracter normativ emise de Consiliul Naţional al Audiovizualului, iar deciziile de sancţionare adoptate de Consiliu pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, spre deosebire de contravenţiile constatate de Ministerul Comunicaţiilor și Tehnologiei Informaţiei, cărora le sunt aplicabile prevederile O.G. nr.2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002.
În consecinţă, deciziile emise de Consiliul Naţional al Audiovizualului pentru constatarea și sancţionarea contravenţiilor, indiferent dacă faptele care constituie contravenţii au fost prevăzute în Legea nr.504/2002 sau într-un act normativ propriu, adoptat de Consiliu în exercitarea competenţei sale legale de reglementare, pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ.
Faţă de normele speciale de competenţă materială cuprinse în dispoziţiile legale menţionate anterior, se constată că în cauză nu sunt aplicabile prevederile din dreptul comun privind regimul juridic al contravenţiilor, reglementat prin O.G. nr.2/2001, aprobată prin Legea nr.180/2002.
Curtea a admis ambele recursuri, a casat hotărârea atacată și conform art.313 C. proc. civ., a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanţă.