Magistraţi. Pensie. Vechime în magistratură. Principiul neretroactivităţii legii. Discriminare.
Legea nr. 92/1992, art. 42, art.44, art.103
Pensia de serviciu se
acordă magistraţilor cu o vechime de cel puţin 25 de ani în magistratură.
Recurentul nu îndeplinește această condiţie, întrucât a exercitat funcţia de
judecător numai 9 ani și, până la data pensionării, a exercitat alte funcţii
juridice care nu sunt asimilate funcţiei de magistrat. Deși aceste ultime
funcţii sunt printre cele enumerate în art. 44 din Legea nr. 92/1992
republicată, ca reprezentând vechime în magistratură, activitatea desfășurată de
recurent în perioadele respective nu este asimilată funcţiei de magistrat, așa
cum a fost definită în art. 42 din aceeași lege.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr.4085 din
21 noiembrie 2003)
Prin acţiunea înregistrată la 13 octombrie 2000 și precizată cu cererea depusă
la 11 decembrie 2000, reclamantul G.Ș. a chemat în judecată pe pârâtul
Ministerul Justiţiei, solicitând să fie anulată adresa nr. 85/DS/G/27 ianuarie
2000, să i se recunoască vechimea în magistratură pentru perioada 16 noiembrie
1960 – 1 mai 1997 și să i se elibereze adeverinţă pentru pensia de serviciu în
vederea actualizării pensiei sale în raport cu salariul de bază și drepturile
magistraţilor în activitate.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 1 mai 1997 s-a pensionat conform Legii nr. 3/1977 pentru munca depusă și limită de vârstă, dar pentru perioadele în care a îndeplinit funcţia de consilier juridic are dreptul la pensie de serviciu în condiţiile Legii nr. 92/1992. Reclamantul a învederat că prin adresa contestată, pârâtul a refuzat să-i recunoască vechimea în magistratură pentru activitatea desfășurată timp de 36 de ani în profesiuni juridice, vătămând dreptul său la stabilirea pensiei de serviciu.
Curtea de Apel Alba – Iulia, Secţia comercială și de contencios administrativ a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că reclamantul a avut funcţia de judecător numai 9 ani și că nu îndeplinește condiţia unei vechimi de cel puţin 25 de ani în magistratură pentru a beneficia de prevederile art. 103 din Legea nr. 92/1992 republicată privind pensia de serviciu a magistraţilor.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.
În primul motiv de casare, recurentul a susţinut că instanţa de fond a interpretat greșit dispoziţiile art.44 din Legea nr. 92/1992 republicată, care prevăd expres că și perioadele în care s-au exercitat alte funcţii juridice decât cele de judecător sau de procuror constituie vechime în magistratură.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a susţinut că instanţa de fond a motivat eronat soluţia dată pe principiul neretroactivităţii legii și a reţinut că, de pensia de serviciu nu pot beneficia decât magistraţii aflaţi în activitate la data intrării în vigoare a Legii nr. 142/1997 și cei reîncadraţi după pensionare. Recurentul a învederat că interpretarea instanţei de fond este în contradicţie cu decizia nr.88/1 iunie 1999 în care Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 103 alin. 5 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată prin Legea nr. 142/1997, sunt neconstituţionale în măsura în care dreptul la actualizarea pensiilor în raport cu salariile de bază ale magistraţilor în activitate nu este recunoscut tuturor categoriilor de magistraţi pensionari.
În ultimul motiv de recurs, recurentul a criticat tratamentul discriminatoriu care i-a fost aplicat în privinţa dreptului la pensie, motivând că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 20 din Constituţie, art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului și art. 26 din Pactul Internaţional privind drepturile civile și politice.
Recursul este nefondat.
În baza deciziei nr. 139945/25 aprilie 1997, recurentul beneficiază de pensia pentru munca depusă și limita de vârstă stabilită de Oficiul de pensii al judeţului Alba în condiţiile Legii nr. 3/1977.
Cererea recurentului de recunoștere a dreptului la pensia de serviciu și la actualizarea cuantumului acesteia în funcţie de veniturile magistraţilor în activitate a fost corect respinsă de instanţa de fond, constatându-se că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 92/1992 pentru acordarea acestei categorii de pensie.
Conform art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 142/1997, pensia de serviciu se acordă magistraţilor cu o vechime de cel puţin 25 de ani în magistratură.
Recurentul nu îndeplinește această condiţie, întrucât a exercitat funcţia de judecător numai 9 ani și, până la data pensionării, a exercitat alte funcţii juridice care nu sunt asimilate funcţiei de magistrat. Deși aceste ultime funcţii sunt printre cele enumerate în art. 44 din Legea nr. 92/1992 republicată, ca reprezentând vechime în magistratură, activitatea desfășurată de recurent în perioadele respective nu este asimilată funcţiei de magistrat, așa cum a fost definită în art. 42 din aceeași lege. Conform prevederilor legale sus-menţionate, au calitatea de magistrat și fac parte din corpul magistraţilor judecătorii de la toate instanţele judecătorești, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă aceasta, precum și magistraţii asistenţi ai Curţii Supreme de Justiţie.
În consecinţă, printr-o corectă interpretare a dispoziţiilor Legii nr. 92/1992, instanţa de fond a stabilit că recurentul nu este în drept să beneficieze de pensia de serviciu a magistraţilor și că vechimea pentru perioadele lucrate în funcţia de judecător și în alte funcţii juridice nu poate fi valorificată decât prin calcularea pensiei care i-a fost deja acordată în condiţiile Legii nr. 3/1977.
Curtea constată că este nefondată și susţinerea recurentului privind recunoașterea dreptului la actualizarea pensiei de serviciu și pentru persoanele pensionate anterior modificării și completării Legii nr. 92/1992 prin Legea nr. 142/1997. Cum recurentul nu este titular al dreptului la pensie de serviciu, apare ca lipsită de temei legal cererea sa de a se actualiza pensia sa, calculată în sistemul prevăzut de Legea nr. 3/1977, dar în raport de condiţiile reglementate prin Legea nr. 92/1992 pentru altă categorie de pensie, respectiv în funcţie de veniturile magistraţilor în activitate.
Ultima critică din recurs este de asemenea nefondată, întrucât recurentul nu îndeplinește condiţiile legale pentru acordarea pensiei de serviciu și deci calcularea pensiei sale în baza Legii nr. 3/1997 nu reprezintă o discriminare faţă de magistraţii pensionaţi. Conform jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă uniformitate, astfel încât la situaţii diferite se justifică instituirea unui tratament juridic diferenţiat.
Faţă de considerentele expuse, Curtea a respins recursul ca nefondat.