Rolul activ al judecătorului
C. proc. civ., art.129 alin.5
Judecătorii au
îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice
greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și
prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice
și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră
necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc. În cauză, era necesar să se
dispună completarea probatoriului, pentru a se stabili, în mod indubitabil,
dacă șantierele de construcţii, la care se face referire în motivele de
recurs, au făcut sau nu parte din D.G.S.M.
(Secţia de contencios
administrativ, decizia nr.4398 din 4 decembrie 2003)
Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara a respins cererea reclamantului VL, privind stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr.309/2002, motivând că acesta nu a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul D.G.S.M.
Curtea de Apel Alba-Iulia, Secţia de contencios administrativ a respins acţiunea reclamantului VL, prin care a solicitat anularea hotărârii Casei Judeţene de Pensii Hunedoara, reţinând că, potrivit livretului militar, acesta a fost încorporat la 10 ianuarie 1957 de către U.M.03263 Sibiu și a efectuat stagiul militar până la 31 decembrie 1958, deci, nu în detașamente de muncă aparţinând D.G.S.M. pentru a fi incidente dispoziţiile Legii nr.309/2002.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, susţinând: întâi, că în perioada 20 ianuarie 1957 – 31 decembrie 1958 a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, respectiv pe mai multe șantiere de construcţii; în al doilea rând că, la eliberare, în august 1959, livretul său militar a fost completat cu numărul specialităţii militare, grupa I categoria „neinstruit”, arma „construcţii”, iar în anul 1965 în mod abuziv au fost modificate rubricile 9,11 și 12 din livretul militar, în sensul că a fost instruit, fiind radiată arma construcţii, precum și specialitatea militară.
Recursul este fondat.
În adevăr, livretul militar a fost modificat la rubricile 9,11 și 12, cu menţiunea „instruit”, deși iniţial era trecută categoria „neistruit”, fiind, totodată, radiată arma la care a efectuat stagiul militar reclamant, respectiv „construcţii”.
Este adevărat că, potrivit adresei nr.A/452 din 4 martie 2003 eliberată de Ministerul Apărării Naţionale, Statul Major General, Serviciul Arhive și Documentare Militară București, militarii care au menţionat în livret sau în fișa de evidenţă personală că au satisfăcut stagiul militar în unităţi militare ( de exemplu: U.M.0124, U.M.01523 etc.) nu au făcut parte din D.G.S.M.
Dar, în raport de datele trecute iniţial în livretul militar al reclamantului, în sensul că a fost neinstruit și a satisfăcut stagiul militar în construcţii, era necesar să se dispună completarea probatoriului, chiar cu referire la adresa nr.A/452 din 4 martie 2003, pentru a se stabili, în mod indubitabil, dacă șantierele de construcţii, la care se face referire în motivele de recurs, au făcut sau nu parte din D.G.S.M.
Omiţând să procedeze în sensul arătat, prima instanţă a nesocotit dispoziţiile art.129 pct.5 C. proc. civ., potrivit cărora judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Așadar, recursul a fost admis, sentinţa casată și cauza trimisă spre rejudecare.