Avocat. Condiţiile primirii fără examen în profesia de avocat a celui care a făcut cererea în cel mult 6 luni de la data promovării examenului de licenţă
Primirea fără examen în profesia de avocat, la numai cel mult 6 luni de la promovarea examenului de licenţă în drept, este condiţionată de ascultarea petiţionarului pentru a rezulta că are cunoștinţele necesare exercitării profesiei.
Decizia
nr.104 din 17 ianuarie 2002
Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială și de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.15 din 17 ianuarie 2001, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul F.G., împotriva Uniunii Avocaţilor din România, a anulat decizia nr.4621 din 18 decembrie 1999 emisă de Consiliul acestei uniuni și a obligat pe pârâtă ca în conformitate cu prevederile art.14 alin.2 lit.b din Legea nr.51/1995, să primească pe reclamant în profesia de avocat cu scutire de examen. S-a reţinut, în esenţă, că reclamantul, fiind absolvent al unei facultăţi de drept, în termenul prevăzut de art.14 lit.b din Legea nr.51/1995, după susţinerea examenului de licenţă, a solicitat primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, cerere care nu putea fi avizată negativ și, respectiv, respinsă din moment ce dreptul reclamantului este prevăzut de lege.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Uniunea Avocaţilor din România, susţinând că s-au ignorat prevederile Statutului profesiei de avocat, care în art.51 stabilește că, în toate cazurile în care se solicită primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, rezolvarea cererii se face după ascultarea solicitantului, ocazie cu care sunt verificate și cunoștinţele teoretice necesare exercitării profesiei de avocat. Că, respingerea cererii s-a datorat constatării nivelului nesatisfăcător al cunoștinţelor teoretice pe care le avea reclamantul.
Recursul este fondat.
Reclamantul, absolvent al unei facultăţi de drept, a susţinut examenul de licenţă în sesiunea februarie 1999 și, în termenul și în temeiul art.14 alin.2 lit.b din Legea nr.51/1995, privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, a solicitat Baroului Maramureș primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.
La data soluţionării cererii și contestaţiei intimatului-reclamant era în vigoare Legea nr.51/1995 nemodificată și Statutul publicat în Monitorul Oficial nr.237 din 17 octombrie 1995.
Potrivit prevederilor art.14 din Legea nr.51/1995, primirea în profesia de avocat se face în urma susţinerii unui examen, și, în mod excepţional, cu scutire de examen, în condiţiile acestei legi și ale Statutului profesiei de avocat.
Consiliul baroului l-a ascultat pe reclamant, în conformitate cu prevederile art.51 din Statutul profesiei de avocat, publicat în Monitorul Oficial nr.237 din 17 octombriem 1995, în vigoare la data respectivă, și constatând nivelul necorespunzător al cunoștinţelor teoretice generale ale acestuia, a dat un aviz negativ cererii.
Drept urmare, Comisia permanentă a Uniunii Avocaţilor, prin decizia nr.714 din 10 septembrie 1999, nu a acordat reclamantului scutirea de examen, iar contestaţia acestuia a fost respinsă de Consiliul aceleiași uniuni prin decizia nr.4621 din 18 decembrie 1999.
Cererea reclamantului de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, în condiţiile art.14 alin.2 lit.b din lege, a parcurs procedura reglementată prin dispoziţiile art.27 și urm. din Statut, Consiliul Baroului Maramureș, ascultându-l în vederea acordării avizului necesar soluţionării cererii de scutire de examen de către Comisia permanentă a uniunii.
Faptul că ascultarea reclamantului a avut ca obiectiv și verificarea cunoștinţelor teoretice acumulate de solicitant a fost pe deplin justificat datorită indiciilor care rezultau în legătură cu acest aspect din forma de învăţământ urmată de intimatul-reclamant și notările minime pe care acesta le obţinuse la disciplinele de specialitate, aspecte constatate și de avocatul raportor.
În conformitate cu dispoziţiile art.51 din Statutul profesiei de avocat, ascultarea solicitantului, în vederea acordării scutirii de examen, era obligatorie.
Astfel fiind, rezultă că autorităţile administrative ale Uniunii Avocaţilor din România au soluţionat cererea reclamantului potrivit unei proceduri legale, statutare.
Scutirea de examen se acordă, de autoritatea competentă, în consideraţia existenţei unui asemenea nivel de cunoștinţe teoretice și practice încât examenul este inutil.
Aceasta rezultă din prevederile art.14 alin.2 din Legea nr.51/1995 potrivit cărora, poate fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen:
a) titularul diplomei de doctor în drept;
b) licenţiatul unei facultăţi de drept, dacă în cel mult 6 luni de la promovarea examenului de licenţă solicită înscrierea ca avocat stagiar;
c) cel care înainte de solicitarea înscrierii în profesia de avocat a fost judecător, procuror sau notar timp de cel puţin 4 ani.
Astfel, dacă în cazurile avute în vedere de art.14 alin.2 lit.a și c prezumţia de principiu are la bază activitatea știinţifică și, respectiv, cunoștinţele teoretice și practice dobândite în cursul unei activităţi îndelungate, în cazul avut în vedere de art.14 alin.2 lit.b, prezumţia de principiu se bazează pe împrejurarea că timpul scurt de la absolvirea facultăţii și promovarea examenului de licenţă, până la formularea cererii a permis conservarea intactă a cunoștinţelor teoretice dobândite în cursul studiilor.
Or, în cazul reclamantului este dovedit că, în cursul studiilor și la examenul de licenţă, nu a dobândit un nivel de cunoștinţe teoretice care să-l recomande pentru a fi scutit de examen la intrarea în profesia de avocat.
Reţinând că recursul este fondat, a fost admis, a fost casată sentinţa atacată și s-a respins acţiunea.