Act administrativ atacabil conform legii contenciosului administrativ nr.29/1990. Condiţia procedurii prealabile a reclamaţiei administrative. Caracter și o modalitate de exercitare
Este obligatorie, iar nu facultativă, condiţia efectuării unei reclamaţii administrative și este îndeplinită chiar dacă a fost exercitată în cadrul unei audienţe la organul care a emis actul sau la organul ierarhic superior.
Decizia
nr.123 din 18 ianuarie 2002
Reclamantul C.I. a chemat în judecată Ministerul de Interne și Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bihor, și a solicitat obligarea celei de a doua pârâte să-i acorde în continuare autorizaţia de a deţine și folosi armă de vânătoare, nefiind întrunite prevederile legale pentru anularea acestui drept.
Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.37 din 2 aprilie 2001, a respins acţiunea reţinând neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art.5 din Legea nr.29/1990, a contenciosului administrativ.
Reclamantul a de larat recurs, susţinând că, în audienţa din 11 august 2000, a prezentat și un memoriu, dar pârâta recunoaște numai faptul că în acea zi a venit pentru a i se comunica motivele pentru care i s-a retras dreptul de a folosi arma de vânătoare.Recurentul a mai susţinut că, faţă de dispoziţiile art.21 din Constituţie procedura prealabilă prevăzută de lege devine facultativă.
Recursul este în parte fondat.
În conformitate cu art.1 din Legea nr.29/1990, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătorești competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Art.5 din lege stabilește drept o condiţie de admisibilitate a acţiunii efectuarea unei proceduri prealabile la autoritatea emitentă a actului sau la autoritatea ierarhic superioară celei emitente și termenele în care se poate face sesizarea instanţei.
Este o procedură prealabilă obligatorie, a cărei raţiune constă în a obliga organul administrativ emitent să cerceteze permanent legalitatea și oportunitatea actelor pe care le emite și să revoce pe acelea care se adeveresc a nu fi în conformitate cu prevederile legale sau devin inoportune ori contrare intereselor persoanelor fizice sau juridice.
Invocarea art.24 din Constituţie pentru a motiva că nu este necesară efectuarea procedurii prealabile este nepotrivită fiindcă se omite a se menţiona dispoziţiile art.48 din aceeași Constituţie, care precizează expres și cu forţă juridică egală că, drepturile persoanelor vătămate de o autoritate publică de a se adresa pentru a obţine recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei se exercită în condiţiile și în limitele stabilite prin lege, adică Legea nr.29/199o, a contenciosului administrativ.
În speţă, prezentarea în audienţă a reclamantului la organul emitent al actului constituie îndeplinirea acestei proceduri, astfel că s-a admis recursul, s-a casat sentinţa și s-a trimis cauza spre soluţionare la aceeași instanţă.