Investitor. Zonă defavorizată. Facilităţi fiscale. Condiţii
În baza certificatului provizoriu de investitor în zonă defavorizată, se beneficiază de facilităţile reglementate prin Hotărârea Guvernului nr.525/1999 dacă condiţiile prevăzute în această hotărâre s-au îndeplinit în termenul de 3 luni de valabilitate a certificatului.
Decizia
nr.285 din 29 ianuarie 2002
Curtea de Apel Timișoara, Secţia comercială și de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.111/2001, a admis acţiunea introdusă de SC „MT” SRL și în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice și cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraș-Severin, a anulat ca nelegale actele administrative ale acestora și anume procesul verbal nr.1662 din 9 iunie 2000, hotărârea nr.1 din 3 iulie 2000, dispoziţia nr.56 din 6 septembrie 2000 și decizia nr.1607 din 27 noiembrie 2000 cu privire la obligarea reclamantei de a plăti suma de 104.514.719 lei cu titlu de impozit pe profit și suma de 45.866.904 lei majorări aferente.
S-a reţinut că reclamanta a obţinut, la data de 19 august 1999, un certificat provizoriu de investitor în zonă defavorizată. În perioada de 3 luni a valabilităţii certificatului provizoriu, reclamanta a achiziţionat un utilaj din import și a angajat 4 persoane, îndeplinind astfel condiţiile impuse de art.5 alin.4 din Hotărârea Guvernului nr.525/1999 pentru a beneficia de facilităţile prevăzute pentru astfel de investiţii.
Sentinţa a fost recurată de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraș-Severin, cu motivarea că angajările de personal s-au efectuat pe data de 14 septembrie 1999, așa dar ulterior eliberării certificatului provizoriu de investitor în zonă defavorabilă. De asemenea s-a susţinut că reclamanta a obţinut certificatul definitiv de investitor la 25 mai 2000, astfel încât nu putea beneficia de facilităţile prevăzute de lege.
Criticile sunt nefondate.
În conformitate cu dispoziţiile art.5 alin.4 din Hotărârea Guvernului nr.525/1999 agenţii economici care, aflându-se la începutul activităţii, nu pot face dovada privind efectuarea investiţiei, începerea activităţii și creare de noi locuri de muncă, pot solicita eliberarea unui certificat provizoriu de investitor în zonă defavorizată pentru cel mult 3 luni. Dacă în această perioadă nu fac dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege sunt obligaţi să plătească, respectiv să restituie, contravaloarea tuturor facilităţilor de care au beneficiat.
Reclamanta s-a aflat în situaţia vizată prin actul normativ citat, solicitând și obţinând un certificat provizoriu de investitor.
Faptul că la data eliberării acelui certificat – 19 august 1999 – nu avea încheiate contractele de muncă cu personalul angajat este nerelevant, prevederile legale, care au avut în vedere tocmai această ipoteză, impunând angajarea de personal în intervalul de 3 luni calculat de la data eliberării certificatului provizoriu, ceea ce s-a și petrecut, societatea încheind contracte de muncă pe data de 14 septembrie 1999, adică în termenul impus de prevederile legale.
Certificatul de investitor nu constituie o condiţie ad validitatem pentru recunoașterea beneficiarului facilităţilor acordate de lege.
Esenţial este ca investitorul să fi îndeplinit cerinţele legii, în fapt, la expirarea termenului de 3 luni. Or, această condiţie suspensivă, pentru certificarea calităţii definitive de investitor, a fost realizată.
În consecinţă, recursul a fost respins, deoarece reclamanta a satisfăcut în fapt condiţiile impuse pentru a putea beneficia de facilităţile acordate și întrucât certificatul definitiv nu poate avea, în litera și finalitatea legii, valoarea unui titlu constitutiv de drepturi, soluţia pronunţată de prima instanţă este temeinică și legală.