Recurs. Tardivitatea recursului în raport cu caracterul nulităţii prevăzute în art.302 din codul de procedură civilă
Este tardiv recursul depus direct la instanţa de recurs, iar nu la instanţa a cărei hotărâre este recurată, nulitatea prevăzută în art.302 din Codul de procedură civilă fiind de ordine publică.
Decizia
nr.286 din 29 ianuarie 2002
Înainte de a se analiza motivele de recurs invocate, se procedează la verificarea introducerii în termen a recursului.
Potrivit dispoziţiilor art.82 din Legea Curţii de Conturi nr.94/1992, republicată, „împotriva hotărârilor pronunţate în ultimă instanţă de Secţia Jurisdicţională a Curţii de Conturi se poate face recurs la Secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme”.
Art.83 din aceeași lege prevede că „recursurile prevăzute la art.81 și 82 se formulează în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii pronunţate de instanţele de jurisdicţie”.
În cauza de faţă decizia recurată a fost comunicată recurentului la 7 aprilie 2001, iar recursul a fost înregistrat la Curtea de Conturi la 8 mai 2001, deci peste termenul legal de 15 zile.
Împrejurarea că, iniţial, recursul a fost depus direct la Curtea Supremă de
Justiţie nu prezintă relevanţă, având în vedere dispoziţiile art.302 Cod
procedură civilă, care prevăd, în mod imperativ, că „recursul se depune la
instanţa a cărei hotărâri se atacă sub sancţiunea nulităţii”.
Or, nulitatea prevăzută de art.302 Cod procedură civilă, nu este o nulitate de protecţie-relativă, care să vizeze un interes personal al unei persoane, ci este o nulitate de ordine publică absolută, care are în vedere o bună administrare a justiţiei, prin delimitarea clară a modului de exercitare a căilor de atac în sistemul român de jurisdicţie.
Data depunerii recursului direct la instanţa competentă să soluţioneze recursul nu poate fi avută în vedere la calcularea termenului legal de recurs, de vreme ce această neregularitate este sancţionată cu nulitatea.
În consecinţă, recursul a fost respins ca tardiv formulat.