Taxă pe valoare adăugată. Bunuri importate în sistem de leasing
Scutirea de taxe vamale a operaţiunilor de leasing, conform Ordonanţei Guvernului nr.51/1997, nu atrage și scutirea de plată a TVA datorată în baza Ordonanţei Guvernului nr.3/1992.
Decizia
nr.291 din 30 ianuarie 2002
Reclamanta Societatea Comercială „P” a solicitat anularea pct.2 lit.b din procesul-verbal de control nr.2664 din 4 mai 1999 întocmit de Garda Financiară – Secţia Dâmboviţa și a deciziei nr.102 din 17 ianuarie 2000 emisă de Ministerul Finanţelor – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa, susţinând că, prin aceste acte administrative, nelegal a fost obligată să plătească statului sumele de 137,593,884 lei reprezentând TVA și 30.270.655 lei cu titlu de majorări de întârziere aferente ratelor datorate pentru importul unor bunuri introduse în ţară în regim de leasing.
Curtea de Apel Ploiești – Secţia de contencios administrativ și comercial
a admis acţiunea, prin sentinţa nnr.226 din 11 septembrie 2000, și a anulat actele contestate, reţinând că, potrivit Ordonanţei Guvernului nr.51/1997, cu modificările ulterioare, operaţiunile de leasing sunt exonerate de plata TVA.
Au declarat recursuri pârâtele Garda Financiară – Secţia Dâmboviţa și D.G.F.P.
a judeţului Dâmboviţa.
Recursurile sunt întemeiate.
În baza contractului de leasing din 2 noiembrie 1995, a fost importat echipament de panificaţie și patiserie în valoare totală de 616.329,59 DEM, sumă care trebuia achitată în șase rate semestriale. Modul de determinare a obligaţiilor datorate bugetului de stat pentru primele cinci rate a fost stabilit prin procesul-verbal încheiat la 6 noiembrie 1998 de organele de control ale Curţii de Conturi.
Pentru ultima rată, în sumă de 625.426.747 lei, reprezentând contravaloarea a 93.710,93 DEM, plătită cu ordinul de plată din 12 ianuarie 1999, în actele de control, contestate în cauză, s-a reţinut că intimata-reclamantă nu a achitat TVA și în temeiul art.25 lit.D din Ordonanţa Guvernului nr.3/1992 republicată, a fost stabilită obligaţia de a se vira cu acest titlu la bugetul statului suma de 137.593.655 lei.
Obligaţia intimatei-reclamante de a plăti TVA a fost stabilită în conformitate cu dispoziţiile art.25 lit.D/C din Ordonanţa Guvernului nr.3/1992 republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanţele Guvernului nr.34/1997 și nr.2/1998 și în care se prevede că plătitorii de TVA au obligaţia să achite TVA aferentă bunurilor din import introduse în ţară în regim de leasing.
Instanţa de fond nu a avut în vedere aceste dispoziţii legale,, invocate în întâmpinările depuse la dosar de recurentele-pârâte și pe care s-au întemeiat actele lor de control, considerând eronat că intimata reclamantă beneficiază de scutire de plata TVA aferentă ratelor de leasing în baza Ordonanţei Guvernului nr.51/1997.
Potrivit art.25 din Ordonanţa Guvernului nr.51/1997, bunurile mobile importate în scopul utilizării în sistem de leasing se încadrează în regimul vamal de admitere temporară pe toată durata contractului de lasing, cu exonerarea totală de plată a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garanţiilor vamale.
Pentru bunurile importate în sistem de leasing a fost astfel instituit un regim vamal suspensiv, care are ca efect suspendarea plăţii drepturilor de import până la termenul fixat de închidere a operaţiunii de import.
A fost exonerată de plata drepturilor de import numai operaţiunea de import temporar, în care decizia de import este condiţionată de evenimente ulterioare introducerii bunurilor în ţară.
Această reglementare are un obiect diferit de cea cuprinsă în Ordonanţa Guvernului nr.3/1992, referitoare la TVA și care, se aplică tuturor utilizatorilor de bunuri în sitem de leasing, indiferent dacă operaţiunea a fost încheiată cu locatori și finanţatori români sau străini.
În reglementarea dată prin Ordonanţa Guvernului nr.3/1992, baza de calcul a TVA nu este valoarea în vamă a bunului importat, ci rata de leasing, ca redevenţă plătită de utilizatorul român pentru folosinţa mașinilor, utilajelor, mijloacelor de transport importate.
În consecinţă, instanţa de fond a exonerat greșit societatea intimată de plata TVA aferentă ultimei rate de leasing, confundând operaţiunea de import cu cea de leasing, care reprezintă un contract de finanţare și de închiriere de bunuri.
S-au admis ambele recursuri și s-a modificat hotărârea instanţei de fond, în sensul că s-a respins acţiunea.