Taxă pe valoare adăugată. Servicii prestate de o firmă cu sediul în SUA, în beneficiul unei societăţi comerciale din România
Societatea comercială din România, care beneficiază, în schimbul unui comision, de serviciile prestate de o firmă din SUA, datorează taxă pe valoare adăugată.
Decizia
nr.297 din 30 ianuarie 2002
Reclamanta SC „CI” a solicitat ca, în contradictoriu cu Ministerul finanţelor Publice și Direcţia Generală a Finanţelor Publice Brăila, să se dispună anularea deciziei nr.2651 din 30 noiembrie 1999, în partea referitoare la taxa pe valoarea adăugată și majorările de întârziere aferente, nefiind îndeplinite condiţiile de teritorialitate prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr.3/1992, deoarece serviciile respective urmau să se desfășoare pe teritoriul SUA, iar nu pe teritoriul României.
Curtea de Apel Ploiești – Secţia de contencios administrativ și comercial, prin
sentinţa nr.83 din 3 aprilie 2001, a respins acţiunea ca nefondată. S-a
reţinut că, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr.3/1992,
societatea reclamantă datorează taxe pe valoarea adăugată și majorări aferente,
pentru că prestările de servicii în discuţie, efectuate de o firmă străină, au
fost utilizate în România, neavând relevanţă că sediul prestatorului nu este în
ţară.
Împotriva sentinţei, a declarat recurs reclamanta susţinând, în esenţă, că greșit prima instanţă nu a avut în vedere dovada impunerii pe teritoriul SUA a taxei pe valoarea adăugată, datorată pentru activităţile realizate în baza contractului de comision încheiat, cu CONFERO FASHION LTD., New York, care beneficiază de prevederile evitării dublei impuneri, în temeiul acordului interguvernamental româno-american.
Recursul este nefondat.
Prin procesul verbal de control din 14 iunie 1999, inspectorii Direcţiei Generale a Controlului din cadul Ministerului Finanţelor au stabilit în sarcina recurentei-reclamante obligaţia de plată a sumei de 75.699.2000 lei reprezentând taxă pe valoare adăugată și a majorărilor de întârziere aferente în cuantum de 103.571.456 lei. S-a avut în vedere că reclamanta a încheiat, la data de 28 februarie 1998, un contract de reprezentare cu CONFERO FASHION LTD. Din Nwe York – SUA, care a fost împuternicită să obţină, în favoarea sa, (a reclamantei) documentaţii tehnico-economice specifice pieţei americane de confecţii textile, să o reprezinte la manifestări promoţionale de specialitate și începerea de negocieri în vederea încheierii de contracte de specialitate, contra unui comision.
În baza acestui contract, societatea reclamantă a plătit partenerului străin un avans de 30.000 USD și a achitat suma de 20.000 USD în baza facturii din 18 februarie 1998.
În baza Ordonanţei Guvernului nr,3/1992 privind TVA și a modificărilor ulterioare, organul de control a reţinut că în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind și serviciile contractate, de persoane juridice cu seidul în România, cu prestatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate.
Punctul de vedere este corect, pentru că reclamanta a beneficiat de serviciile prestate de partenerul extern utilizându-le în desfășurarea obiectului său de activitate, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art.4 alin.3 din Ordonanţa Guvernului nr.3/1992, operaţiunile efectuate în derularea contractului respectiv nu sunt supuse taxei pe valoarea adăugată.
Nu poate fi reţinută susţinerea recurentei-reclamante potrivit căreia, întrucât
societatea străină a achitat în SUA taxa pe valoarea adăugată, pentru evitarea
dublei impuneri nu mai datorează aceeași taxă.
Conform art.1 din Convenţia pentru evitarea dublei impuneri dintre guvernul SUA și guvernul României, semnată la Washington la 14 decembrie 1974 și ratificată de ţara noastră prin Decretul nr.238/1974 sunt supuse convenţiei numai impozitele indicate și nicidecum și taxa pe valoarea adăugată.
Dispoziţiile Convenţiei, fiind de strictă interpretare și aplicare, nu se aplică în cazul taxei pe valoarea adăugată, pe care nu o reglementează.
Recursul a fost respins ca nefondat.