Contestaţie fiscală la organele ministerului finanţelor publice. Depunerea contestaţiei după expirarea termenului prevăzut de lege
Este tardivă contestaţia fiscală nedepusă la Administraţia Financiară în termenul de 5 zile prevăzut de art.2 din Legea nr.105/1997. Instanţa de contencios administrativ, sesizată, în final de partea interesată, respinge acţiunea dacă contestaţia nu s-a depus în termen la organul administrativ competent.
Decizia
nr.315 din 31 ianuarie 2002
Curtea de Apel Timișoara – Secţia comercială și de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.133 din 8 mai 2001, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC.”H” împotriva Administraţiei Financiare Arad și D.G.F.P.C.F.S. a judeţului Arat, a anulat actele administrative contestate și au fost obligate autorităţile publice pârâte să restituie reclamantei suma de 15.434.043 lei reţinută cu titlu de TVA.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Ca urmare a solicitării de rambursare a TVA aferentă lunii iulie 2000, Administraţia Financiară a municipiului Arad a verificat activitatea societăţii comerciale reclamante și, prin procesul verbal încheiat la 11 octombrie 2000, a stabilit în sarcina acesteia o obligaţie fiscală de 15.434.043 lei cu titlu de TVA aferentă operaţiunii de primire a unei despăgubiri de 8.767,89 DEM primită de la Societatea de asigurări Zuenich Kosmos Austria, pe care au compensat-o cu TVA de rambrusat.
Anterior, obiecţiunile, formulate de reclamantă în temeiul art.1 și 2 din Legea nr.105/1997,au fost respinse prin Hotărârea nr.52 din 14 noiembrie 2000 a directorului Administraţiei Financiare a municipiului Arad ca fiind depuse cu încălcarea termenului prevăzut de această lege.
Prin dispoziţia nr.60 din 19 ianuarie 2001 a directorului general al D.G.F.P.C.F.S. a judeţului Arad a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă împotriva hotărârii nr.52 din 14 noiembrie 2000 cu motivarea că prima cale de atac nu fusese exercitată în termenul legal.
Curtea de Apel Timișoara, Secţia comercială și de contencios administrativ, admiţând acţiunea formulată de reclamantă, a reţinut că organele fiscale au aplicat în mod greșit prevederile legale în materie, reţinând și menţinând în sarcina acesteia o obligaţie fiscală inexistentă.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recursuri D.G.F.P.C.F.S. a judeţului Arad și Administraţia Financiară a municipiului Arad, pe care le-au declarat și motivat în termenele legale, susţinând, în esenţă, că sinstanţa de fond a aplicat în mod greșit legea pentru că:
- în primul rând, căile de atac reglementate de Legea nr.105/1997 au fost respinse în mod corect, deoarece obiecţiunile împotriva procesului verbal de constatare au fost formulate în afara termenului de 5 zile;
- în al doilea rând, pe fond, societatea comercială reclamantă datora bugetului de stat TVA pentru operaţiunea de încasare a unei despăgubiri dintr-un contract de asigurare.
Recursul este fondat în raport cu primul motiv de recurs.
Procesul verbal de verificare încheiat la data de 11 octombrie 2000 de către inspectorii Administraţiei Financiare a municipiului Arad a fost înregistrat la aceeași dată sub nr.348 la SC.”H”, fiind semnat de reprezentantul acesteia.
Obiecţiunile formulate împotriva acestui proces verbal au fost depuse la Administraţia Financiară a municipiului Arad la data de 31 octombrie 2000, când au și fost înregistrate sub nr.82943.
Potrivit prevederilor art.2 din Legea nr.105/1997 pentru soluţionarea obţiecţiunilor, contestaţiilor și a plângerilor asupra sumelor constatate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor și împotriva măsurilor dispuse prinprocesele verbale se pot face obiecţiuni, care se depun în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicare, la organul care a încheiat procesul verbal.
Obiecţiunile formulate de către societatea comercială reclamantă au fost depuse la autoritatea publică competentă peste termenul legal, soluţiile de respingere a acestora și a contestaţiei fiind legale.
Din dosar rezultă că, ulterior, la data de 24 octombrie 2000, reprezentantul reclamantei a mai ridicat un exemplar al procesului verbal.
Această împrejurare nu are, însă, semnificaţie juridică pentru calcularea termenului de 5 zile de la această dată, din moment ce comunicarea procesului verbal s-a făcut la data încheierii lui, când a fost semnat de către reprezentantul reclamantei și înregistrat la SC „H”.
Cu această motivare, au fost admise recursurile, s-a casat sentinţa primei instanţe și s-a respins acţiunea, reţinându-se că este de prisos a se mai examina cel de al doilea motiv de recurs.