Ședințe de judecată: Decembrie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Jurisdicţie fiscală administrativă. Caracterul termenelor pentru formularea obiecţiunilor contestaţiilor și a plângerilor prevăzute de Legea nr.105/1997

 

Termenele prevăzute de Legea nr.105/1997 pentru formularea obiecţiunilor și a plângerilor la actele organelor fiscale sunt de decădere, iar nu de recomandare

 

Decizia nr.349 din 1 februarie 2002

 

Curtea de Apel Ploiești – Secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.98 din 30 aprilie 2001, a respins acţiunea formulată de reclamanta Întreprinderea de Producţie Alimentară pentru anularea hotărârii nr.19 din 15 septembrie 2000 a Administraţiei Financiare Târgoviște și a dispoziţiei nr.60 din 20 noiembrie 2000 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice și Controlului Financiar de Stat Dâmboviţa, prin care i s-a respins ca tardivă contestaţia  la procesul verbal nr.13749 din 11 august 2000 prin care s-ar fi reţinut greșit că trebuie să plătească unele taxe și impozite.

Reclamanta a declarat recurs susţinând că art.2 din Legea nr.105/1997 nu conţine norme imperative de decădere și deci nelegal i s-a respins acţiunea.

Recursul este nefondat.

Procedura jurisdicţională administrativă prealabilă se desfășoară în materie fiscală în conformitate cu Legea nr.105/1997 și că în art.2 se prevede că obiecţiunile la procesul verbal se fac în termenul de 5 zile lucrătoare ce încep să curgă de la comunicarea actului.

            Rezultă că instanţa de fond a analizat corect acest aspect, că actul contestat i-a fost comunicat recurentei la 21 august 2000, iar obiecţiunile au fost făcute la 31 august 2000.

            Susţinerea recurentei că a formulat obiecţiuni la 25 august 2000 prin actul 454 nu poate fi avută în vedere, acesta neavând valoarea unei plângeri, el reprezentând o adresă de restituirea actului de control cu motivarea că nu a fost făcut în termen.

            În privinţa naturii juridice a termenului prevăzut de lege, instanţa reţine că acesta este de decădere și nu de recomandare, astfel că și actele emise ulterior de organele de control care au analizat numai acest aspect sunt legale.

            Ca urmare, recursul a fost respins ca nefondat.