Taxă vamală. Autoturism introdus în ţară de un turist în regim de admitere temporară. Donaţie făcută ulterior unei fundaţii non-profit. Consecinţe cu privire la taxa vamală
Mijloacele de transport aflate în regim de admitere temporară cu exonerare totală a drepturilor de impozit și fără nici o formalitate de vămuire nu pot fi date în comodat, gajate sau cedate unei persoane fizice și juridice domiciliate sau cu reședinţa în România.
Prin schimbarea destinaţiei autoturismului, introdus în ţară în regim de
admitere temporară, ia naștere datoria vamală prevăzută de art.141 din Legea
nr.141/1997. Obligaţia plăţii taxei vamale, în solidar revine titularului declaraţiei
vamale și persoanei care dobândește bunul bunul.
Decizia
nr.364 din 5 februarie 2002
Curtea de Apel Timișoara, Secţia comercială și de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.79 din 13 martie 2001, a admis acţiunea unei fundaţii non-profit, a anulat decizia nnr.2726/2000 a Direcţiei Generale a Vămilor, decizia nr.10/2000 a Direcţiei Regionale Vamale Timișoara și actul constatator nr.218/2000 al Biroului Vamal Reșiţa și a exonerat pe reclamantă de plata sumei de 15.613.590 lei taxe vamale. S-a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu datorează taxe vamale pentru autoturismul ce i-a fost legal donat de o persoană cu domiciliul în străinătate.
Direcţia Generală a Vămilor a declarat recurs, susţinând că recurenta datorează taxa vamală la care a fost obligată.
Recursul este fondat.
Autoturismul marca FORD, a fost introdus în ţară de către proprietar, cetăţean german, la o dată anterioară depunerii declaraţiei vamale nr.533 din 27 februarie 1998 la Biroul Vamal Reșiţa anterior încheierii contractului de donaţie.
La data introducerii bunului în ţară, proprietarul autoturismului nu a solicitat autorităţii vamale nici un fel de regim vamal.
Potrivit art.19, Anexa 6 din Hotărârea Guvernului nr.626/1997,
„mijloacele de transport și remorcile acestora, înmatriculate în străinătate,
pot fi introduse temporar în România, fără garantarea drepturilor de import și
fără formalităţi vamale, dacă aparţin, persoanelor cu domiciliul în străinătate
sosite în ţară ca turiști”.
Din textul sus menţionat, rezultă faptul că regimul vamal de admitere temporară
operează, prin efectul legii, la data introducerii bunului în ţară, dacă
titularul operaţiunii nu solicită autorităţii vamale plasarea bunului sun un
regim vamal.
Or, cetăţeanul străin a introdus bunul în ţară, în calitate de turist, motiv pentru care mijlocul de transport cu care circula (obiect al donaţiei ulterioare) a fost admis în regim de admitere temporară cu exonerarea totală a drepturilor de import și fără nici o formalitate de vămuire.
Pentru aceste motive în speţă, sunt incidente prevederile art.284 alin.2 din Hotărârea Guvernului nr.626/1997 potrivit cărora mijloacele de transport aflate în regim de admitere temporară nu pot fi date în comodat, gajate sau cedate unei persoane fizice sau juridice domiciliate sau cu reședinţa în România.
Prin schimbarea destinaţiei autoturismului, introdus în ţară în regim de admitere temporară, a luat naștere datoria vamală conform art.141 din Legea nr.141/1997.
Deși în legislaţia vamală, regula este că debitorul datoriei vamale este considerat titularul declaraţiei vamale înregistrată, legiuitorul pentru a evita sustragerea de la plata taxelor vamale, a instituit prin art.142 alin.4 din Legea nr.141/1997 răspunderea solidară cu titularul declaraţiei vamale și a persoanelor care dobândesc sau deţin mărfurile în cauză și care cunoșteau sau trebuia să cunoască aceste neregularităţi în momentul dobândirii sau reţinerii.
Pentru aceste considerente, s-a admis recursul, s-a casat sentinţa și s-a respins acţiunea, reţinându-se că nelegal și netemeinic reclamanta a fost exonerată de plata taxei vamale.