Societate comercială.taxă pentru autorizaţie de comercializare. Plata taxei cu întârziere. Consecinţe
În cazul în care organele Ministerului Finanţelor Publice a acceptat
plata cu întârziere a taxei pentru autorizaţia de comercializare, prevăzută de
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.50/1998, aprobată, cu modificări și
completări prin Legea nr.148/1999, percepând și majorări, nu se mai justifică
anularea autorizaţiei.
Decizia
nr.409 din 6 februarie 2002
Societatea comercială „S.P.U.” a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj, solicitând desfiinţarea deciziei nr.172 din 16 mai 2000 prin care s-a dispus anularea autorizaţiei de comercializare pentru neplata în termen a tranșei a doua a taxei de autorizare.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că a achitat ambele tranșe ale taxei autorizaţiei de comercializare, 3 milioane de lei la 27 ianuarie 1999 și alte 3 milioane de lei la 24 mai 1999, plus majorările de întârziere la 5 aprilie 2000, astfel încât nu se justifică anularea autorizaţiei.
Curtea de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr.14 din 19 ianuarie 2001, a admis acţiunea și a dispus anularea deciziei nr.172/2000 emisă de pârâtă.
Instanţa a reţinut că la data încheierii notei de constatare – 5 aprilie 2000 – tranșa a doua a taxei de autorizare fusese deja achitată, astfel că prin acceptarea plăţii peste termen, inclusiv a majorărilor de întârziere, pârâta nu mai putea lua măsura anulării autorizaţiei. S-a reţinut și faptul că, la data emiterii deciziei contestate, era în vigoare o lege mai favorabilă, care prevede posibilitatea achitării tranșei a doua a taxei de autorizare în termen de 6 luni de la data emiterii autorizaţiei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj, învederând că reclamanta nu a respectat termenul de 3 luni prevăzut pentru plata tranșei a doua a taxei de autorizare, conform dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/1998 și că sancţiunea pentru nerespectarea acestei dispoziţii este anularea autorizaţiei. Că, termenul de 6 luni, la care s-a referit instanţa, nu este aplicabil în cauză fiind introdus începând cu data de 29 iulie 1999, prin Legea nr.148/1999, dispoziţiile legale respective neputând retroactiva.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, reclamanta a achitat tranșa a doua a taxei de autorizare, care era scadentă la 3 mai 1999, la data de 24 mai 1999, cu o întârziere de 21 de zile. Însă, societatea a continuat să desfășoare activităţile pentru care a fost autorizată până la data constatării, 5 aprilie 2000, când a plătit și majorările aferente celor 21 zile întârziere.
În raport cu aceste împrejurări și cu faptul, esenţial, că pârâta a acceptat plata cu întârziere și deci, continuarea de către reclamantă a activităţii comerciale, nu se mai justifică măsura de anulare a autorizaţiei.
Ca urmare, recursul a fost respins ca nefondat.