Investitor. Zonă defavorizată. Facilităţi fiscale. Condiţii
Se beneficiază de facilităţile reglementate prin Hotărârea Guvernului nr.525/1999 chiar dacă s-a obţinut cu întârziere certificatul definitiv de investitor în zonă defavorizată, determinant fiind îndeplinirea în termenul de 3 luni de la obţinerea certificatului provizoriu de investitor a condiţiilor prevăzute în art.5 alin.4 al hotărârii.
Decizia
nr.415 din 6 februarie 2002
Societatea comercială reclamantă a chemat în judecată pe pârâtele Direcţia Regională Vamală Timișoara și Direcţia Generală a Vămilor, solicitând să se anuleze ca nelegale actul constatator nr.298 din 18 iulie 2000 încheiat de Vama Reșiţa, decizia nr.124 din 20 septembrie 2000 emisă de pârâta I și decizia nr.2730 din 15 noiembrie 2000 emisă de pârâta II cu privire la obligarea societăţii de a plăti taxe vamale în sumă de 53.997.437 lei pentru importul unui autoturism.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a obţinut certificatul provizoriu de investitor în zonă defavorizată cu nr.226 din 2 decembrie 1999 și în temeiul lui a importat un autoturism necesar activităţii societăţii, conform D.V.I. nr.7293 din 29 decembrie 1999, în regim de scutire de plata taxelor vamale; că deși îndeplinește cerinţele prevăzute în Ordonanţa Guvernului nr.24/1998 și în Hotărârea Guvernului nr.525/1999, în sensul că a efectuat investiţii, a început activitatea și a creat noi locuri de muncă, pârâtele au obligat-o în mod nelegal la plata taxelor vamale aferente importului autoturismului.
Curtea de Apel Timișoara – Secţia comercială și de contencios administrativ prin sentinţa civilă nr.128 din 2 mai 2001, a admis acţiunea, a anulat ca nelegale actele contestate considerând întemeiate susţinerile reclamantei.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Direcţia Generală a Vămilor și Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timișoara, motivând, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut eronat că societatea reclamantă beneficiază de facilităţi vamale, fără să aibă în vedere că intervalul 2 martie 2000 – 4 august 2000 nu este acoperit de un certificat care să ateste calitatea acesteia de investitor, și că reclamanta s-a adresat Agenţiei Regionale pentru Dezvoltare Regională V Vest România Sucursala Reșiţa în vederea obţinerii certificatului definitiv de investitor în zona defavorizată abia după comunicarea actului constatator nr.298 din 20 iulie 2000.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.5 alin.4 din Hotărârea Guvernului nr.525/1999 privind Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.24/1998 rferitoare la investiţiile în zonele defavorizate, agenţii economici care, aflându-se la începutul activităţii, nu pot face dovada privind efectuarea investiţiei, începerea activităţii și crearea de noi louri de muncă, pot solicita eliberarea unui certificat provizoriu de investitor în zonă defavorizată pentru cel mult 3 luni și dacă, în această perioadă, nu fac dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de ordonanţă, sunt obligaţi să plătească, respectiv să restituie contravaloarea tuturor facilităţilor de care au beneficiat.
Din probele administrate în cauză, se reţine că în mod corect instanţa de fond a constatat că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor art.5 alin.4 din Hotărârea Guvernului nr.525/1999.
În această situaţie, susţinerea recurentelor privind obţinerea cu întârziere de către societate a certificatului definitiv de investitor în zona defavorizată, la data de 4 august 2000, nu este relevantă, neputând duce la obligarea intimatei reclamante la plata taxelor vamale, întrucât nu există nici o dispoziţie legală care să oblige la solicitarea certificatului definitiv în intervalul de 3 luni de valabilitate a certificatului provizoriu.
Faţă de cele ce preced și de faptul că sentinţa instanţei de fond este legală și temeinică, recursul a fost respins ca nefondat.