Ordonanţă de urgenţă a guvernului. Anulare. Acţiune în contencios administrativ. Admisibilitate
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nu este act administrativ ci act legislativ exceptat de la controlul legalităţii pe calea contenciosului administrativ, conform art.2 litera a din Legea nr.29/1990.
Decizia
nr.610 din 19 februarie 2002
Prin acţiunea înregistrată sub nr.2060/2000 reclamantul Consiliul Concurenţei, în contradictoriu cu Guvernul României, a solicitat anularea în parte a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.75/2000, respectiv art.6 alin.1 litera b și c; suspendarea prevederilor mai sus-menţionate; recuperarea ajutorului de stat acordat de către Agenţia Naţională pentru Dezvoltare Regională, Ministerul Finanţelor și Direcţia Generală a Vămilor, în calitate de furnizori ai ajutorului de stat.
În motivarea acţiunii s-a arătat că la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.75/2000 care a modificat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.24/1998, nu au fost luate în considerare condiţiile impuse de Consiliul Concurenţei prin decizia nr.244/15 februarie 2000, menţinându-se facilităţile referitoare la scutirea de plata taxelor vamale pentru materiile prime importate în vederea realizării producţiei proprii în zona defavorizată, fapt ce denaturează mediul concurenţial normal.
Curtea de Apel București, Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr.26/26 ianuarie 2001, a respins ca inadmisibilă acţiunea, reţinând că actul contestat, prin natura lui, este un act legislativ, determinat de raporturile dintre Guvern și Parlament, precum și prin formele specifice ale controlului de legalitate instituite pentru un asemenea act.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Consiliul Concurenţei, susţinând că acţiunea era admisibilă deoarece, în baza art.18 din Legea nr.143/1999, putea cere instanţei de contencios administrativ anularea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.75/2000.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond în mod legal a constatat conform art.2 litera a din Legea nr.29/1990, că acţiunea este inadmisibilă întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nu este un act administrativ ci un act legislativ deoarece se reglementează relaţiile sociale ce ţin de domeniul legii.
Guvernul emite astfel de acte conform art.114 alin.4 și 5 din Constituţie, delegarea fiind în sfera raporturilor guvern-Parlament.
Aprobarea sau respingerea ordonanţelor de urgenţă se face prin lege, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.75/2000, atâta vreme cât nu a intervenit o lege, poate fi supusă amendării cu ocazia dezbaterilor la Comisia pentru politică economică a Camerei Deputaţilor, fiind posibilă validarea sau invalidarea după caz.
Dezbaterea parlamentară asupra textului Ordonanţei conform art.114 alin.5 din Constituţie poate aproba textul, îl poate adopta cu modificări sau să respingă actul în întregime.
Astfel fiind, faţă de natura juridică a actului contestat și formele specifice ale controlului de legalitate, în mod legal și temeinic instanţa de fond a admis excepţia de inadmisibilitate a acţiunii.
În consecinţă recursul a fost respins ca nefondat.