Taxă vamală. Diferenţe în minus. Caz în care nu se datorează majorări de întârziere
Nu se datorează majorări de întârziere dacă diferenţele în minus de taxe vamale, s-au achitat în termen de 7 zile de la data comunicării actului constatator încheiat cu ocazia controlului ulterior vămuirii. Termenul de 7 zile este un termen de graţie acordat titularului operaţiunii comerciale pentru achitarea debitului, conform art.61 alin.3 din Legea nr.141/1997, iar nu termen de executare silită în sensul prevăzut de art.13 din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996 și art.141 din Legea nr.141/1997.
Decizia
nr.640 din 20 februarie 2002
Societatea comercială reclamantă a solicitat anularea deciziei nr.7 din 5 februarie 2001 și a adresei nr.1918 din 13 iunie 2000, acte întocmite de pârâta Direcţia Generală a Vămilor – Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană București și să se constate că nu datorează majorările de întârziere în sumă de 97.958.499 lei deoarece diferenţele de taxe vamale, stabilite de Biroul Vamal Târgoviște, au fost achitate în termen de 5 zile de la data la care i-a fost comunicat actul constatator încheiat în exercitarea controlului vamal ulterior
Curtea de Apel Ploiești – Secţia de contencios administrativ și comercial, prin sentinţa nr.126 din 23 mai 2001, a admis acţiunea, a anulat actele atacate și a exonerat pe reclamantă de plata majorărilor de întârziere.
Instanţa a reţinut că reclamanta a respectat dispoziţiile art.61 alin.3 din Legea nr.141/1997, achitând diferenţele în minus de taxe vamale în termen de 7 zile de la comunicarea actului constatator încheiat cu ocazia controlului ulterior vămuirii și că, nefiind depășit acest termen de graţie, nu datorează majorări de întârziere, conform art.164 din aceeași lege.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană București.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a aplicat greșit dispoziţiile art.13 din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996 și art.141 din Legea nr.141/1997, potrivit cărora intimata datorează majorări de întârziere pentru neachitarea taxelor vamale la data scadenţei obligaţiei bugetare, care este data înregistrării datoriei vamale; că termenul de 7 zile prevăzut de Legea nr.141/1997 este un termen în care autoritatea vamală are dreptul de a proceda la executarea silită a debitorului, iar nu un termen scadent, cum eronat s-a considerat în hotărârea atacată.
Recursul este nefondat.
În actul constatator nr.23 din 28 aprilie 2000, în exercitarea controlului vamal ulterior, Unitatea Vamală Târgoviște a stabilit că pentru importul efectuat cu declaraţia vamală de import nr.1339 din 29 ianuarie 1999, intimata-reclamantă datorează taxe vamale în sumă de 73.048.843 lei. În același act constatator s-a consemnat că datoria vamală astfel stabilită, a fost achitată cu ordinele de plată nr.1046 și nr.1047 din 20 aprilie 2000.
Această situaţie de fapt, necontestată de recurentă, a fost corect apreciată de către instanţa de fond ca temei pentru exonerarea intimatei-reclamante la plata majorărilor de întârziere în sumă de 97.958.499 lei, calculate după stingerea datoriei vamale, prin actul nr.1918 din 13 iunie 2000 al Unităţii Vamale Târgoviște.
Soluţia instanţei de fond este conformă dispoziţiilor art.61 alin.3 din Legea nr.141/1997, care prevede că diferenţele în minus de taxe vamale constatate la controlul vamal ulterior trebuie achitate de titularul operaţiunii comerciale în termen de 7 zile de la data comunicării și că nerespectarea acestui termen atrage suportarea de majorări de întârziere aferente diferenţei respective.
Aceste dispoziţii legale cuprind reglementarea specială a datoriei vamale stabilite în cadrul controlului vamal ulterior și cum în cauză au fost contestate majorările aferente unei asemenea datorii, apar ca nefondate criticile recurentei privind greșita aplicare a legii.
Totodată, aceste dispoziţii legale, corect interpretate și aplicate de instanţa de fond, infirmă susţinerile din recurs referitoare la incidenţa în cauză a prevederilor art.13 din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996 și art.141 din Legea nr.141/1997, care reglementează scadenţa datoriei vamale stabilite la înregistrarea declaraţiei vamale, iar nu cea constatată în procedura controlului vamal ulterior.
Contrar susţinerii recurentei, termenul de7 zile de la comunicarea diferenţei de taxe vamale datorate a fost prevăzut de art.61 alin.3 din Legea nr.141/1997 ca un termen de graţie acordat titularului operaţiunii comerciale pentru achitarea debitului stabilit la controlul vamal ulterior, iar nu pentru executarea silită a acestuia și pentru calculul majorărilor de întârziere datorate numai în caz de nerespectare a termenului.
În consecinţă, intimata-reclamantă a fost nelegal obligată să plătească majorările de întârziere calculate de la data operaţiunii de vămuire a mărfurilor importate și soluţia instanţei de fond de anulare a actelor referitoare la acest debit.
Recursul a fost respins ca nefondat.