Impozit pe profit. Veniturile nerezidenţilor. Plata impozitului în lei proveniţi din schimb valutar
Impozitul pe profit, în cazul în care plata veniturilor către beneficiar
se face în valută, se calculează în lei proveniţi din schimb valutar la data
cursului în vigoare când se plătește impozitul
Decizia
nr.641 din 20 februarie 2002
Reclamanta S.C. „W.T.C.” a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice București, solicitând anularea dispoziţiei nr.224/2000 și a notei nr.55374/1997 de completare a procesului verbal nr.50996/1997 și restituirea sumei de 148.494.222,62 lei reprezentând impozit pe profit, prin reţinere la sursă, achitat în urma executării sale silite.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin procesul verbal nr.50996/28 februarie 1997, s-a dispus corect obligarea societăţii la plata impozitului pe veniturile persoanelor nerezidente și a majorărilor de întârziere. Ulterior, însă, prin nota nr.55374/1997 a cărei anulare se solicită, s-a completat procesul verbal de control, procedându-se greșit la actualizarea obligaţiilor în funcţie de data efectuării viramentelor, stabilindu-se, eronat, că societatea avea obligaţia achitării debitelor, stabilite în lei, proveniţi din schimb valutar în vigoare la data plăţii efective a impozitului și nu la data plăţii externe.
Curtea de Apel București – Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.613 din 9 mai 2001, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că potrivit art.18 din Ordonanţa Guvernului nr.70/1994 republicată, reclamanta avea obligaţia să achite debitele în lei proveniţi din schimbul valutar în vigoare la data achitării impozitului și nu la data plăţii facturii externe către firma franceză.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta susţinând că plata
impozitului datorat prin reţinere la sursă nu se raportează la momentul virării
lui la bugetul statului, ci la data plăţii facturii externe, făcând parte
integrantă din valoarea acesteia.
Curtea constată că recursul este nefondat.
Susţinerea reclamantei în sensul că sentinţa ar cuprinde motive contradictorii
nu poate fi reţinută, instanţa argumentând și concluzionând că obligaţiile
trebuiau stabilite în raport de data plăţii impozitului către bugetul de stat
și nu de data plăţii facturii externe.
Prin nota nr.55374 din 23 octombrie 1997, s-a analizat modul de achitare a obligaţiilor stabilite, procedându-se numai la actualizarea lor în funcţie de data efectuării viramentelor. Organul de control nu a stabilit debite suplimentare faţă de procesul verbal, reţinându-se că societatea datorează bugetului de stat impozit pe veniturile nerezidenţilor în sumă de 70.224,65 franci crancezi și efectuându-se doar actualizarea obligaţiilor.
Principala critică formulată de reclamantă privind calcularea impozitului datorat prin reţinere la sursă la data plăţii efective a acestuia și nu la data plăţii externe cum a susţinut societatea, este neîntemeiată.
Textul art.18 alin.2 din Ordonanţa Guvernului nr.70/1994 republicată, invocat
și de reclamantă, prevede că plata impozitelor în cazul în care plata
veniturilor către beneficiar se face în valută se efectuează în lei proveniţi
din schimb valutar la cursul în vigoare la data plăţii.
Dovada plăţii se face cu documentul de plată la extern însoţit de documentele de schimb valutar.
În cauză, societatea nu a contestat că datorează impozit pe veniturile nerezidenţilor și nici că nu a îndeplinit condiţia legală referitoare la provenienţa sumelor în lei pentru care nu a efectuat schimbul valutar.
În lipsa buletinului de schimb valutar și având în vedere că reclamanta a achitat parţial debitele datorate la 31 decembrie 1995 până la 31 martie 1997, instanţa a reţinut în mod întemeiat ca fiind corect procedeul organului de control de a lua în considerare plăţile făcute în contul impozitului la cursul de schimb de la data efectuării viramentelor.
Recursul fiind nefondat, a fost respins.