Proprietate. Certificat de atestare, eliberat conform Hotărârii Guvernului nr.834/1991. Instanţa competentă a examina legalitatea actului
Instanţa de contencios administrativ examinează legalitatea certificatului de atestare a proprietăţii.
Decizia nr.645 din 20 februarie 2002
Reclamanta Compania Administraţia Porturilor Dunării Maritime Galaţi a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Industriei și Resurselor și SC “MIN EST” SA Mahmudia, solicitând anularea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria MO 3 nr.5560 pentru suprafaţa de 22.423 mp teren portuar.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că suprafaţa respectivă face parte din terenul portuar de 50.667 mp situat în Portul Mahmudia, judeţul Tulcea, ce constituie proprietatea publică a statului și se află în administrarea companiei, ca succesoare a A.P.D.M. Galaţi RA, în baza Hotărârii Guvernului nr.518/1998.
Curtea de Apel Galaţia-Secţia comercială și de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.62 din 27 martie 2001, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea. S-a reţinut că: înscrisul atacat are o natură juridică complexă atât de drept administrativ, datorită autorităţii emitente și procedurii de eliberare, reglementată de Hotărârea Guvernului nr.834/1991, cât și, mai ales, de drept civil, prin caracterul dreptului de proprietate atestat; actul a intrat în circuitul civil, astfel că judecătoria, ca instanţă de drept comun, cu plenitudine de jurisdicţie, este competentă să judece litigiul.
A declarat recurs reclamanta Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime Galaţi SA, susţinând că instanţa de contencios administrativ este competentă să judece cauza.Recursul este fondat.
Natura juridică a certificatului de atestare asupra terenurilor este aceea a unui act administrativ de autoritate, constitutiv de drepturi.
Împrejurarea că din act se nasc și efecte juridice subsecvente de drept civil nu-I modifică natura juridică, deoarece nu schimbă structura raporturilor care au determinat emiterea lui și nici caracterul de autoritate al înscrisului respectiv.
De altfel, raţiunea instituirii controlului judecătoresc al actelor administrative de către instanţa specială de contencios administrativ rezidă tocmai în necesitatea cenzurării deciziei autorităţii și a efectelor produse faţă de persoanele fizice sau juridice vizate.
În raport de cele expuse, Curtea a admis recursul, a casat sentinţa și a trimis cauza la aceeași de contencios administrativ instanţă pentru continuarea judecăţii.