Persecutat politic în perioada 1940-1945. Măsuri reparatorii. Strămutare. Cazul funcţionarului transferat în interesul serviciului
Persoana transferată, în interesul serviciului, dintr-o localitate în altă localitate, fără dovada existenţei persecuţiei din motive etnice, nu are statut de persecutat politic, pentru a beneficia de măsurile reparatorii reglementate prin Ordonanţa Guvernului nr.105/1999 aprobată cu modificări prin Legea nr.189/2000.
Decizia
nr.647 din 20 februarie 2002
Reclamantul T.M.T. a chemat în judecată Direcţia de Muncă și Solidaritate Socială a Judeţului Cluj, solicitând anularea hotărârii nr.908 din 1 februarie 2001 emisă de Comisia pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr.105/1999 și constatarea că a avut statutul de strămutat în perioada 1940 – 1945.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că: mama sa a fost strămutată cu serviciul de la Judecătoria Cluj la Judecătoria Sibiu, urmare cedării Ardealului de Nord autorităţilor maghiare, care au început epurarea etnică a salariaţilor de origine română din administraţie și care le-au sechestrat locuinţa și au vândut-o unui cetăţean de etnie maghiară, întreaga lor familie s-a strămutat în Ardealul de Sud în anul 1940, unde a stat până în anul 1945, când a redobândit dreptul de proprietate asupra fostei locuinţe și în care a revenit ulterior; deci, că are statutul de strămutat pentru perioada 1940-1945 și hotărârea pe care o contestă este netemeinică și nelegală.
Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială și de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.171 din 29 mai 2001, a respins acţiunea, reţinând că reclamantul nu a prezentat vreun ordin sau o dispoziţie a autorităţilor de ocupaţie din care să rezulte că părinţii sau unul din părinţii săi au fost obligaţi să părăsească localitatea de domiciliu, Ordonanţa Guvernului nr.105/1999 neprevăzând acordarea unor drepturi cetăţenilor români refugiaţi.
Reclamantul a declarat recurs, susţinând că sentinţa este nelegală și netemeinică deoarece din actele depuse la dosar rezultă că mama sa a fost strămutată din Ardealul de Nord pentru că era de etnie română.
Recursul este nefondat.
Conform art.1 din Ordonanţa Guvernului nr.105/1999 (așa cum a fost aprobată prin Legea nr.189/2000), „Beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice...”.
La lit.c a acestui articol (invocată de recurent în susţinerea cererii sale) se prevede că beneficiază de dispoziţiile ordonanţei persoana „strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu”.
Dar, din probele dosarului rezultă că recurentul, care avea vârsta de aproximativ 1 an în 1940, a urmat pe mama sa la Sibiu, unde aceasta a fost transferată cu serviciul.
Indiscutabil, după cedarea Ardealului de Nord de către Ungaria, în baza Tratatului de la Viena din august 1940, personalul multor instituţii publice din acea zonă a fost transferat în teritoriul ce mai alcătuia România.
Și mama recurentului, funcţionară la Judecătoria Cluj, a fost transferată în interesul serviciului la Judecătoria Sibiu, aceasta mutându-se cu întreaga familie de la Cluj la Sibiu.
Chiar dacă a existat o anumită frică a mamei recurentului, privind eventualele represalii din partea autorităţilor de ocupaţie sau a unor etnici maghiari, acestea nu s-au materializat până la plecarea sa la Sibiu în vederea ocupării noului loc de muncă.
Esenţial în soluţionarea prezentei cauze este faptul că nu s-a făcut dovada că
recurentul și familia sa au suferit persecuţii din motive etnice, mutarea de la
Cluj la Sibiu făcându-se în urma transferării cu serviciul a mamei recurentului
de la Judecătoria Cluj la Judecătoria Sibiu.
Recursul a fost respins ca nefondat.